Ţărm de păcate

the man & the sea

Simţi cum mă duc tot mai departe de ţărm? De ţărmul unde ne-am jurat pieire? Marea mă trimite înapoi în braţele tale şi le înverşunezi neputincios şi mă împingi mai departe, din ce în ce mai departe, ca pe o barcă de hârtie. O hârtie ruptă dintr-un caiet de matematică, de unde rânjea obraznic o dilemă a probabilităţilor. Poate soarta mi-ar fi fost alta dacă mă îndoiai dintr-un caiet cu poezii, copiate pe ascuns. Să fi intrat la apă până la Eminescu, până la Bacovia sau cu bereta şic, pe liniatură, până la Verlaine. Să fi fost o metaforă enigmatică şi puţin saşie, să privesc marea cu porii larg deschişi, să mă înec în înghiţitura sărată şi să uit să te chem în ajutor. Să mă cufund în larg, să mă despart de valuri, să mă las dusă la fund, legănată, peştişori aurii să-mi sărute vălul alb, de mireasă, să mă plângi într-un gând temerar, să te las să-mi pictezi istovirea frumoasă.
Mai simţi cum mă goneşti în larg? Mai plângi de când ne-ai omorât iubirea?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s