Dacă aş fi

feeding each other

Nici nu-i nevoie să deschid ochii. Ştiu că n-a venit azi noapte acasă. Mâna stângă dă să mă contrazică, apoi, încurcată, bate perna de-alături, s-o înfoaie. Deschid totuşi un ochi … drace! E 8 a.m. ( amar mie, obosita ) şi am întârziat la serviciu. Mai întâi mă reped la ceasul cu cuc, deschid uşiţa şi scuip pe spurcăciune.
– De ce nu m-ai trezit, animalule?
– Sunt păsărică, nu animal şi mi s-a înţepenit arcul.
– Acum pun mâna pe ciocan, fir-ai tu să fii de puturos, e a treia slujbă pe care-o pierd din cauza ta!
– Nu da! Mă repară Emi, când vine acasă.
– El mai nou repară broaşte de uşi din paltin, perfect platinat. Îl ţin astea blocat, în birou, toată noaptea.
– Ştiai …
– Asta-i frumuseţea unei vieţi de idiot, poţi să pretinzi absolut orice, nici cerul nu mai e limită. Ai auzit de rusoaicele alea care au rămas gravide cu marţieni?
– Dacă începi iar să mă hărţuieşti sexual, plec cu Emi, la partaj.
– Mă duc să sun la birou. A câta răceală e asta? De mâine se apucă cretinii să strângă iar bani de coroană …
După ce am sunat la birou, a trebuit să arunc vreo 3 roşii în blocul de vis-à-vis. Nea Pandele, posesor de 5 ceasuri cu pendulă, care băteau acapella, îşi schimbase binoclul pe telescop. Începuse să mi se strepezească limba, de câte stele găsea prietenul extratereştrilor la mine în cerul gurii.
– Dacă ai şi-o ceapă, fetiţă, ar fi minunat. Castraveţii i-am pregătit deja, de salată. Piper îmi dă coana Vasilena, a dracului femeie, din orice plevuşcă face şalău cu smântână. Şi fără carte de bucate. Halal de mă-sa pe gheaţă!
I-am spart geamul la baie cu o ceapă roşie, iute la mânie şi ca să fiu sigură că varsă sarea şi crapă saramura, mi-am tatuat cu carioca nişte obscenităţi pe pulpe şi mi-am înnodat cămaşa sub sâni, să-şi mai cureţe amărâtul lentilele la telescop.
– Am închis uşa, iar umbli dezbrăcată prin casă. Dacă-l prinde Emi iar pe Vasilică că vine să împrumute ceaşca de zahăr, nu vreau să fiu martor. Să vă ia dracu’, cu dragostea voastră cu tot!
– Cucule cu pană sură … cuc …
– Mă pupi în cuc. Azi sunt papagal, toată viaţa mi-am dorit …
Am rupt cu dinţii o bucată de leucoplast şi i-am lipit-o pe cioc, cuc-cel-mic era mut ca o lebădă …
Am deschis larg uşa balconului, m-am tolănit pe pat şi am început să fac bicicleta, era esenţial să tonifiez muşchii picioarelor, dacă voiam să fac paşi din relaţia asta neconvingătoare. În fond, singurul convins era nea Pandele, care n-ar fi schimbat unghiul de înclinare nici dacă dădeam la ziar că divorţam.
Şi în ăst timp am început să gândesc. Fac rar acest lucru, deoarece consumă neuroni, care s-au scumpit la pompă şi provoacă exaltarea planetei.
Dacă eu aş fi o ţară, ce ţară aş fi eu? Precis aş fi România. Ţară frumoasă, bogată şi ultima pe toate listele. Asta mi-a adus aminte de orele de matematică de la facultate. Aveam un profesor, fiu de căruţaş, care adusese la catedră toată înţelepciunea şi rigorile satului românesc.
– Care fumaţi dintre voi, vă rog să vă ridicaţi în picioare.
Ura fumătorii, îi ţinea în examen până îl dădeau femeile de serviciu afară din clasă. De-aia, deşi procentul de fumători era de 95%, de ridicat, în general, mă ridicam doar eu.
– Dumneata, hm. Ştie taică-tău? Am să fac o hârtie către primarie, să-l cheme la darea de seamă.
– El îmi trimite ţigări.
– Oare de ce nu mă miră? Eşti moldoveancă, nu?
– Oleacă …
– Curve aveţi în an? … Tot dumneata? Cum de ţi-ai dat seama?
– Păi, când trei îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci. Când trei plus unu îţi spun că eşti curvă, îţi cumperi o pereche de ciorapi plasă.
– Şiruri … aş fi zis că ar fi fost mai apropiată abordarea prin prisma combinărilor … De alcool nu vă întreb, că şi acum mă doare capul de la ultimul seminar …
Sunt o ţară, deci. Şi mă cheamă România. Prieten am? Păi, ia să vedem, cine mă votează la Euroviziune? Acum câţiva ani m-a votat şi Malta, parcă. Fain flăcău, păcat că şi la fotbal tot formaţie de amatori are, acolo, între serviciu şi timp liber abia dacă schimbi două mingi de tenis.
În rest, prietenul meu la bine şi la rău rămâne Basarabeanul. Pentru că-i dau bani. Îi dau, ca să-l fac şi pe Rus să mai scoată ceva mărunţiş din buzunar, că ăla e învăţat să ia totul gratis. Basarabeanul bagă în gură tot ce apucă, dar cum vreau să-l şterg la guriţă, cum sare ca ars. E independent, are limba şi steagul lui. Şi când e beat boceşte pe ruseşte. Îi plac moscovitele emancipate, deşi şi-acuma îşi face freza la limba vacii. Între timp a venit toamna, acoperă-mi omuleţul cu nişte vin, iar Uniunea Europeană din care cu mândrie fac parte, mi-a găsit de soţ pe unul – Sirian. Şi nu, nu e botezat în Iordan. Credeam că nu se mai poartă căsătoriile astea de convenienţă, dar Uniunea zice că respectă tradiţia locală, va fi nuntă cu dar. Cal de dar.

– Nea Pandele, vezi că aluneci dracului pe balustradă şi la cavou amplitudinea e limitată!
Nah, c-a venit Emi. Când începusem şi eu să fiu o Românie, cu lamâiţă şi danteluţă pe ochi, of.
– ‘Neaţa, pui.
– ‘Neaţa, ai terminat lucrarea sau mai aşteptăm nişte capitole?
– Ia-mă încet, sunt obosit …
– Sigur că eşti, te muncesc propoziţiile din toate poziţiile. A sunat o colegă aseară, să-ţi spună că ţi-a găsit cratimele, am întrebat-o dacă ţi-a găsit şi bretelele, că nici de alea nu te mai ţii.
– Pui …
– Pun … capac, că dă în clocot şi stropeşte pereţii.
– Faci borş???
– Nu, pui, azi faci tu, cu mânuţa ta, eu mă duc să iau două aspirine şi te aştept cu supica. Am răcit de dimineaţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s