Când plec în tine, nu mi-e dor de mine

halloween boxers

Sunt dimineţi în foi de viaţă, când tot orezul gândirii dă pe-afară la fiert şi mama îţi pune în farfurie o foaie apoasă şi-n loc de orezul cu bobul lung, care a fugit cu mărar cu tot, îţi explică ea în grabă, îţi trânteşte unul mucilaginos, care ţi se lipeşte de buze ca prenadezul şi dacă te strâmbi, îţi ia şi singura ciupercă rătăcită pe-acolo şi-o bagă repede în gură, să n-ai timp nici să te vaiţi. În astfel de zile nu tragi lozuri în plic. Mai bine te duci să-ţi cumperi o carte. Ai carte, ai s-ajungi ca Bonaparte, adică pe-o insulă pustie.
Când intri în librărie se face linişte. O doamnă cu fes şterge praful cu o instalaţie din pene de struţ. Două studente încep să chicotească în timp ce ronţăie alune şi aşteaptă să le aducă şeful de sală două titluri motivaţionale. Eu parcă aş înfrâna-o puţin pe-a mea. Motivaţia. Mă plimb printre mese şi rafturi şi una cu multe foi se uită după mine. Pretind că nu văd ce face. I se fâlfâie. Dau să plec mai departe, îşi lasă coperta neglijent la mine pe mânecă. O pun înapoi pe masă şi mă întorc să plec, dar sare ca o nebună la mine pe fustă.
– Ce ai? A dat strechea-n tine? O iau frumos de urechiuşe şi o aşez frumuşel pe masă.
– Doriţi ceva? mă întreabă doamna cu instalaţia de pene.
– Să scap de cartea asta, se ţine după mine.
Doamna se uită cu înţeles la şeful de sală, care refuză să guste alunele fetelor, dar le ia părinteşte pe după umeri, în timp ce le arată rafturile cu ultimele apariţii. Îşi dă ochii peste cap, de parcă nu era de ajuns o nebună şi-mi arată din bărbie sectorul cu cărţi de bucate.
– Încercaţi cu cremşnit, ăla e sectorul pentru bărbaţi.
Pentru bărbaţi? mă mir în sinea mea. Mijesc ochii, imitând porţia zilnică de înţelepciune şi mă mai uit o dată la aia neliniştită. S-a proţăpit în bătaia ventilatorului şi mai ridică din când în când din sprâncene şi din fustiţe. După atâtea vacanţe la bunica în sat, ia să încerc eu o imaginară în Caraibe! Îi pun palma pe inimioară şi o simt cum tresare, poate ar fi fost mai bine să cuget puţin mai întâi. N-am timp să o iau la întrebări, că o altă palmă o aşează pe-a mea la mijloc. Dau să mă întorc şi n-am unde, am intrat în cămaşa unui domn distins şi părul de pe piept mă gâdilă cu importanţă la nas. Ca să nu pot să zic că am pierdut ziua degeaba, încep să strănut pe pectoralii domnului. Ruşinată, scot batista din buzunar şi încep să i-o tamponez de piept. Când ajung la sfârcuri, deja sprâncenele i s-au ascuns sub breton.
– Îmi cer scuze, nu ştiu ce m-a apucat, de obicei strănut pe persoane cunoscute.
Domnul zâmbeşte indulgent, de parcă şi-ar da întâlnire cu cretine în fiecare dimineaţă, după care mă împinge, cu o palmă la fund, înapoi spre carte. Nu mai am ce să obiectez, după ce aproape i-am sfâşiat cămaşa. Rămân consternată când îmi îndrept privirile către carte şi mi se pare că rânjeşte la mine, aproape omeneşte. Iar a pus maică-mea rachiu în loc de vin în sarmale. Aşa-i în Moldova, fără alcool suferim de proastă circulaţie. Domnul o mângâie cu degete lungi pe guriţă şi mi-o oferă, împărtăşind bucuria:
– Pe asta o doreaţi?
Iau cartea cu gesturi scurte şi mă îndrept către doamna cu instalaţia, care acum ferchezuieşte casa de marcat.
– Aş dori şi eu o carte ca a doamnei, zice domnul, mai mult pentru urechile mele decât ale vânzătoarei. Doamna, în schimb, antrenată de mică să vibreze la dorinţele clienţilor, aude tot, zâmbeşte cunoscător la inflexiunea vocii ţi insinuează plăcerea de a mulţumi pe toată lumea.
– E ultima, puteţi plăti, însă, pe din două şi v-o împrumutaţi de la unul la altul. Atât de romantic … dacă ar mai trăi mama, să pot să-i povestesc …
Domnul nu aşteaptă rugat, plăteşte tot, încep să cred că ăştia doi sunt veri primari … N-apuc să mă răzgândesc, că mă ia de mână şi ne duce în barul de la etaj.
– Dumneavoastră plătiţi cafeaua şi eu vă citesc prefaţa.
N-am mai apucat să terminăm cartea. Eu mă gâdil la paragrafele despre copii şi pe el îl apucă sughiţul la cele cu băutură. Folosim aceeaşi cămaşă de noapte şi nu ne fandosim de lenjerie.
Dacă ar fi să scriu despre dragoste, mi-aş aduce în primul rând aminte de revistele pentru femei, din care speri să găseşti combinaţia câştigătoare la loterie şi în care o ‘mătuşă Aurelia’ te sfătuieşte să nu-ţi iei curvar, beţiv, bătător la ochi, să-ţi iei unul cu simţul umorului. Şi mi l-am luat. La purtare. Uneori ies cu fetele la un martini şi când mergem să ne pudrăm nasul, constat că port boxeri cu o gură de leu răcnind la buric şi nasturi la gât şi bat în retragere, să nu mă împiedic şi să ajung pe mâna doctorului, iar el vine înjurând acasă, că iar l-a pişcat Orlando de fund, când s-a dus la toaletă şi i-a văzut chiloţii cu margarete şi dantelă. Cel mai bine îi stă cu zâmbetul meu pe faţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s