Evanghelia după Alzheimer (Academia babelor)

cherry fairy

– Nana, iaca un bilet de la bia! Ci scrie?
– Cum, Liluţă, nu ştii ci scrie? Am crezut cî citeşti jurnalu’ pi ascuns …
– Citesc olecuţâcă, da’ sî nu-i zâci lu’ bia cî îndată ascundi ferparili …
– Da’ ci treabă ai tu cu ferparili, Liluţă, aceea-i treabă di babi?
– Ei, mă-nteresează şî pi mini când sî dă colivă la biserică … hai, citeşti biletu’ … vezi cî pălimaru’ iar o furat Evanghelia şî li citeşti pi nas la beţâvii din parc. L-o văzut bia di la balcon şî m-o trimis ca sî vă duciţi amândouă, sî n-apuce s-o deie pi băutură, când o termina treaba popii … Eu mă duc sî fur nişti cireşe, ca sî n-aibă timp popa sî vadă cî i-o dispărut catastifu’ … Nana, oari Isus, când vorbe el la Gheţimani, dacă n-ar fi fost lângă muntili cu măslini şî ar fi fost lângă dealu’ cu struguri, nu tot cu beţâvi ar fi vorbit şî el? Doară el o făcut din apă vin, sî ieie tătă lumea câti o duşcă, chiar şî la biserică …
– Hahaha, copchilă, dacă n-ar fi în joc capu’ ista prost al pălimarului, aş sta numa’ şî te-aş asculta, sî văd ci-ţi mai treci prin tărtăcuţă … Du-ti şî ţâni popa di vorbă, cî di data asta chiar cî-l dă afară, în şuturi, pi prostalan!

– Stai, coană Reta, nu mă ciuchi, cî n-am terminat încă slujba! Iubiţi credincioşi, ne-am adunat …
– Ia mai iubiţi-vă pi la casili voastri … Pălimari, dă-le câti un şomoiog di busuioc pisti fălci, aplică câti cinci mătănii di căciulă şî dă încoace cartea sfântă, sî li-o dau di cap, spri aduceri aminti! Domnul o dat, Domnul o luat …
– Amiiiiiin.
– Iaca, am vinit la timp pentru coru’ vânătorilor sau aiştia-s urşii, împuşcaţi întri ochi?
– Ci vorgheşti, Mariţă, aiştia-s zâmbri, sî-i vezi cum dau din copiti, când apar muierile cu mâinili-n şolduri!
– Ai luat catastifu’?
– Luat, undi-i fata?
– Sî furi niscaiva cireşî di la biserică …
– Cireşî în august?
– Dacă numa’ la asta sî pricepi … hahaha. Lasă, bre, cî sî discurcă fata … Pălimari, da’ ci faci?
– Caut copchila, acuma parcă ni-o cerut cartea înapoi …
– Văleu, aista mergi din rău în mai rău. Îl duc io acasă la nepotu-său, tu du-ti la biserică şî grijăşti di catastif. Ci faci, îl bagi pi sub cămeşă?
– Sî nu vadă popa … sî ma ierti Dumnezău, da’ nu pre’ ţâni di cald … şî cam zgârie …

– Doamni, ci-i cu adunarea asta iar la avizier?
– Dacă-ţi zâc scăchi catastifu’ di sub cămeşă …
– Da ‘ di undi ştii tu, Tachi, ci am io pi sub cămeşă?
– S-o spăriet ţâţâli şî bat mătănii ca zărghitili …
– Fir-ai al dracului di beţâvan, iete la ci sî uită moşneagu’! Eşti c-un chicior în groapă şî tu vrei să cumperi colţuni!
– Lasă, coană Retă, cî n-am murit încă, nu-mi cânta mata prohodu’, cî-i iei pânea di la gură popii şî iaca, numa’ ci vini, mâncând pământu’…
– Ia, spuneţi, ci s-o mai întâmplat di data asta? O behăit vreo capră numele arhanghelului, o apărut Hristos pe-o coajă di pâini, sî vorbesc icoanili întri ele … Dumnezău să mă ierti, cî di când am luat parohia asta, numa’ pacati mi-am făcut!

– Bia, bia, dă repidi cartea, s-o duc în altar.
– Da’ tu n-ai voie acolo, copchilă …
– Vorbeşti mai încet, cî ni audi popa. Pune-o aici, în cămeşa lu’ Vasâlică. Îl bag pi el în altar, şşşş, iaca, ţâpă popa …
– Cini? Cini o pus gunoiu’ ista la avizier? Cini?
– Nu ştim părinţăli, da’ ci zâci? Cî din stradă nu sî vedi…
– Zâci cî cineva o furat cireşâca lu’ coana preoteasă, pi când părintili era dus la o înmormântari, la oraş.
– Bre, io am văzut pi unu cari ieşă aplecat şî parcă sî ţâne cu mânurili di şăli …
– Ai văzut pi dracu’, Ilie, la ci vorgheşti neîntrebat? Aceala cari o furat-o, o mâncat-o ş-o stuchit sâmburili, n-o luat şî coşarca cu el …
– Dacă părintili n-o curaţat copacu’… Pute sî li mănânşi pi tăti ciorili …
– Io credem cî li-o făcut coana preoteasă dulceaţă, zâcea cî-mi dă şî mie un borcănel …
– Sî bagi tu linguriţa în dulceaţa popii …
– Da ci, bre, io n-am dat la biserică pelte di gutui, când am făcut?
– Iaca, gem prunili pi cracă şî nu li faşi niminea magiun, halal gospodini!
– Acuma-i la modă sî sî facă din aceea di harbuji. Parcă era mai bini când îi pune lumea la murat …
– A me faşi şî di afini, sî ti strângă la pântici …
– Afinili-s pentru beutură, bre, şî ghişânili tot, numa’ cireşăli sî-ntind pi pâini …
– Gata! Plecaţi pi la casele voastri, cî s-o ruşânat şî icoanili di pi păreţi.
– Du-ti părinti şî ogoieşti pi coana preoteasă, cî iaca stă spărietă la geam! Ieu io mizeria asta di la avizier. Hai, gata panarama, căraţî-vă în ograda voastră!

– Ai pus înapoi Evanghelia, Liluţă?
– Vasâlică o dus-o în altar…
– Cum s-o ducă Vasâlică? Aghe dacă ari doi ani, nici puteri n-ari!!!
– I-am pus-o pi spati şî am început să cânt “Melc,melc, codobelc …”
– Hahahaha. Ci ţ-am zâs io, Retă, cî asta fură cuvântu’ Domnului, dacă-şi puni mintea …
– Stai sî-ţ spun ci-o pus la avizier … Tare-aş vre’ sî fiu o muscă, pi păreţi, sî văd cam dispri ci vorgheşti ie la grădiniţă …

Reclame

Un gând despre “Evanghelia după Alzheimer (Academia babelor)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.