Evanghelia după Alzheimer (Academia babelor)

cherry fairy

– Nana, iaca un bilet de la bia, ci scrie?
– Cum, Liluţă, nu ştii ci scrie? Am crezut că citeşti jurnalu’ pi ascuns …
– Citesc olecuţâcă, da’ să nu-i zâci lu’ bia că ascundi ferparili …
– Da’ ci treabă ai tu cu ferparili, Liluţă, aceea-i treabă di babi …
– Ei, mă-nteresează şî pi mini când să dă colivă la biserică … hai, citeşti biletu’ … vezi că pălimaru’ iar o furat Evanghelia şî li citeşti pi nas la beţâvi, în parc. L-o văzut bia di la balcon şî m-o trimis ca să vă duciţi amândouă, să n-apuce s-o deie pi băutură, când termină treaba popii … Eu mă duc să fur cireşe, ca să n-aibă timp popa să vadă că i-o dispărut catastifu’ … Nana, oari Isus, când vorbe el la Gheţimani, dacă n-ar fi fost lângă muntili cu măslini şî ar fi fost lângă dealu’ cu struguri, nu tot cu beţâvi ar fi vorbit şî el? Doară el o făcut din apă vin, să ieie tătă lumea câti o duşcă, la biserică …
– Hahaha copchilă, dacă n-ar fi în joc capu’ ista prost al pălimarului, aş sta numa’ ş-aş asculta, ci-ţi mai treci ţâie prin tărtăcuţă … Du-ti şî ţâni popa di vorbă, că di data asta chiar că-l dă afară în şuturi pi prostalan.

– Stai coană Reta, nu mă ciuchi, că n-am terminat slujba. Iubiţi credincioşi, ne-am adunat …
– Ia mai iubiţi-vă pi la casili voastri, pălimari, dă-le câti un şomoiog di busuioc pisti fălci, aplică câti cinci mătănii di căciulă şî dă cartea sfântă, să li-o dau di cap, spri aduceri aminti. Domnul a dat, Domnul a luat …
– Amiiiiiin.
– Iaca, am vinit la timp pentru coru’ vânătorilor sau aiştia-s urşii, împuşcaţi întri ochi?
– Ci vorgheşti, Mariţă, aiştia-s zâmbri, să-i vezi cum dau din copiti, când apar muierile cu mâinili-n şolduri!
– Ai luat catastifu’?
– Luat, undi-i fata?
– Să furi cireşî di la biserică …
– Cireşî în august?
– Dacă numa’ la asta să pricepi … hahaha Lasă bre, că să discurcă fata … Pălimari, da’ ci faci?
– Caut copchila, acuma parcă ni-o cerut cartea înapoi …
– Văleu, aista-i din rău în mai rău. Îl duc io acasă, la nepotu-său, tu du-ti la biserică şî grijăşti di catastif. Ci faci, îl bagi sub cămeşă?
– Să nu vadă popa … să ma ierti Dumnezău, da’ nu pre ţâni di cald … şî cam zgârie …

– Doamni, ci-i cu adunarea asta iar la avizier?
– Dacă-ţi zic scăchi catastifu’ di sub cămeşă …
– Da ‘ di undi ştii tu Tachi, ci am io sub cămeşă …
– S-o spăriet ţâţâli şî bat mătănii ca zărghitili …
– Fir-ai al dracului di beţâvan, la ci să uită moşneagu’! Eşti c-un chicior în groapă şî tu vrei să cumperi colţuni …
– Lasă, coană Reta, că n-am murit încă, nu-mi cânta mata prohodu’, că-i iei pânea di la gură popii şî iaca, numa’ ci vini, mâncând pământu’…
– Ia spuneţi, ci s-o mai întâmplat di data asta? O behăit vreo capră numele arhanghelului, o apărut Hristos pe-o coajă di pâini, să vorbesc icoanili întri ele … Dumnezău să mă ierti, că di când am luat parohia asta, numa’ pacati mi-am făcut!

– Bia, bia, dă repidi cartea, s-o duc în altar.
– Da’ tu n-ai voie acolo, copchilă …
– Vorbeşti mai încet, că ni audi popa. Pune-o aici, în cămeşa lu’ Vasâlică. Îl bag pi el în altar, şşşş, iaca, ţâpă popa …
– Cini? Cini o pus gunoiu’ ista la avizier? Cini?
– Nu ştim părinţăli, da’ ci zâci? Că din stradă nu să vedi…
– Zâci că cineva o furat cireşâca lu’ coana preoteasă, când părintili era dus la o înmormântari, la oraş.
– Bre, io am văzut pi unu cari ieşă aplecat şî parcă să ţâne cu mânurili di şăli …
– Ai văzut pi dracu’, Ilie, ci vorgheşti neîntrebat. Aceala cari o furat-o, o mâncat-o ş-o stuchit sâmburili, n-o luat şî coşarca cu el …
– Dacă părintili n-o curaţat copacu’… Pute să li mănânşi pi tăti ciorili …
– Io credem că li-o făcut coana preoteasă dulceaţă, zâce că-mi dă şî mie un borcănel …
– Să bagi tu linguriţa în dulceaţa popii …
– Da ci bre, io n-am dat la biserică pelte di gutui, când am făcut?
– Iaca, gem prunili pi cracă şî nu li faşi niminea magiun, halal gospodini …
– Acuma-i la modă să să facă din harbuji, era mai bini când îi pune la murat …
– A me faşi di afini, să ti strângă la pântici …
– Afinili-s pentru băutură, bre, şî ghişânili, numa’ cireşăli să-ntind pi pâini …
– Gata! Plecaţi pi la casele voastri, că s-o ruşânat şî picturili pi păreţi.
– Du-ti părinti şî ogoieşti pi coana preoteasă, că tăt stă spărietă la geam. Ieu io mizeria asta di la avizier. Hai, gata panarama, caraţî-vă în ograda voastră!

– Ai pus înapoi Evanghelia, Liluţă?
– Vasâlică o dus-o în altar…
– Cum s-o duca Vasâlică? Aghe dacă ari doi ani, nici puteri n-ari.
– I-am pus-o pi spati şî am început să cânt “Melc,melc, codobelc …”
– Hahahaha Ci ţ-am zâs io, Reta, că asta fură cuvântu’ Domnului, dacă-şi puni mintea …
– Stai să-ţ spun ci-o pus la avizier … Tare-aş vre să fiu o muscă pi păreţi, să văd dispri ci vorgheşti ie la grădiniţă …

Anunțuri

Un gând despre “Evanghelia după Alzheimer (Academia babelor)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s