Pijamaua ta – faţa mea de pernă

queen i want to break free pic

Mi-e frică de întuneric. Unora le e frică să nu-şi supere bărbatul, mie mi-e frică de întuneric. Bărbatul mă iubeşte. Când toate celelalte sunt ocupate. Când dă pe-acasă se-ngrijeşte de gusturile mele. Începe cu cele la mâncare şi îmbrăcat. Reduce numărul de calorii din blender, să nu crape rochia pe mine. Cum ar fi, ca un bărbat aşa splendid să apară la braţ cu o gogoaşă cu gem? Nici bomboanele cu mentă nu te mai scapă de acreala din gura lumii. Apoi răsfoieşte ce citesc. Houellebecq?
– Te-ncurci cu unii mai urâţi ca mine? O are mai mare sau ce?
– Nu ştiu, dragule, îl citesc, nu-l duc la scaldă. Nu mai citesc, poftim! Mi-a pierit cheful … mă uit la televizor.
– Al Pacino, hm! Poftim, altul! Ţi-ar fi plăcut, zi drept … unuia ca ăsta i-ai fi iertat tot …
– Şi ţie îţi iert. Închid televizorul şi dau drumul la muzică. Plec cu diezi şi-mi pun dopuri de bemol în urechi. Reduce volumul. Îi place să fie la butoane. Îmi face semn că-l ţin prea strâns pe Aznavour în braţe.
Nu mă sinchisesc să-i aduc aminte că el e profesor la şcoala de fete. Sau că febleţile mele sunt miniaturi de carton.
Mi-e frică de întuneric. Mor de frică. De-aia nici nu prea dă noaptea pe-acasă, ca să nu mă prindă în momente de slăbiciune. Are principii. De vegetarieni.

Deschid uşa de la apartament şi găsesc o matahală tolănită pe canapea.
– Nu ştiu de ce v-aţi deranjat, că nu-i nimic de furat în apartament, absolut tot a mai fost furat odată şi contra violului am o alarmă la portjartier, care sună la etajul doi, la Marilena, care ascultă pe la uşi şi are un fetiş, să fie victimă.
– Săru’ mâna. Hai doamnă, ce vorbă-i asta? M-a trimis domnul să ţin veioza aprinsă. Imaginaţi-vă că sunt un bec, stau cuminte acilea pe canapea, nu vreau să deranjez.
Nici Securitatea nu deranja pe nimeni cu lumina în ochi. Făcea corecţii de retină.
Intru în dormitor, unde mai găsesc un Dorel, aşezat pe noptieră.
– Veioză? întreb.
– Şi ceas cu alarmă, să nu mai întârziaţi la serviciu. Victoraş e în baie, ţine apa caldă.
În dulap e Marcel, purtător de ecuson, care pune pelerina pe umeraş. Nici nu tresar măcar când din sertar apare o mâna păroasă, care-mi întinde un bileţel:
“Dacă se poate, băieţii vă roagă să dormiţi fără cămaşă de noapte, că domnul are restanţe la plată.”
Mă trântesc îmbrăcată în pat şi-mi iau ursuleţul în braţe. Uşa se trânteşte de perete şi un Schwarzenegger cu trandafir în gură aduce o tavă cu cârnăciori în aluat şi căpşuni bălăcite în frişcă, pe linguriţă.
– Se poate, doamnă, vă duceţi la culcare fără o gustărică?
O iau la fugă spre uşa de la intrare şi din maşina de spălat, un picior îmi pune piedică şi îmi cere rufăria.
Curg transpiraţii grele pe mine şi tremur o ploaie de rugină, pe la încheieturi.

– Uşurel, iubito, m-ai făcut terci deja.
– Eşti acasă?
– Ştiam eu că profiţi de mine şi de visat îi visezi pe alţii …
– Am visat că ai cumpărat becuri, chiloţi şi tigăi la bucătărie.
– Nu ne trebuie, te am pe tine şi tu mobilezi toată casa.
– Am întârziat la birou?
– Nu, iubito, am sunat eu să le spun să ţină închis azi … erai prea agitată …
Oh, cum e să te simţi iubită … pe lângă o sută altele?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s