Antrenorul de purici

squirell

Dacă ai ajuns să citeşti biletul ăsta de papagal, fă bine şi nu te mai întoarce la motivaţionalele gratis, din reviste pe care dai bani.
Iubitul tău ridică fuste doar de pe picioare fără celulită? Bea bere când tu te cerţi singură, că n-ai bani de văruit? Te-a părăsit pentru prietena ta cu ţâţe retapiţate şi buze impermeabile? Ai nevoie de un antrenor de purici. Al meu e titrat. Are o carte de vizită impresionantă, rozalie, cu vălătuci vineţii şi o broboană de sudoare, care ţi se lipeşte de mână. Şi-a trecut numele mic, ca să-l cauţi în carul cu fân, dar numărul de telefon te sună de la tălpi până la creştet. Şi pentru că sunt o babă capitalistă, părăsită de Luceafărul şi de Eminescu, nu-ţi cer bani, dacă eşti pârlită, ţi-l împrumut, să-l ţii pe vârful degetelor până termină şedinţa. Terapie prin cunoaşterea propriului scărpinat. Nu cunosc masaj mai aventuros şi mai optimist, în perspective, pentru ego-ul personal. Nici nu mai contează ce şcoală de frecat ridichea a urmat antrenorul, important e că ăla de la gym îţi ridică muşchii de pe buci, iar ăsta al meu scoate untul din tine, pierzi două mărimi la fustă numai citind instrucţiunile, iar la traduceri începe să te strângă sutienul. Când vine cu promoţii, îţi bagi picioarele şi te pişi pe ea dietă, vreo săptămână.
Antrenorul de purici e un sclifosit. Dacă ăla de fitness te aleargă, doar ca să-ţi ia banii, ăsta te modelează după fetele lui Rubens, Tizian, Toulouse-Lautrec şi alte gagici care scutură des aşternutul. Antrenorul de purici îşi dresează animalele să sugă toată delasarea din tine şi te restituie societăţii de cocktail şi flirt redecorată, pregătită să iei taurul de coarne şi pe dracul de soţ. El nu păstrează baza de date a clientelor, numai câte o pereche de chiloţi, mai interesanţi, ci le mărită cu prinţi integralişti şi cu nivel ridicat de finanţe.
Să nu te îndrăgosteşti de el ca de dentist, psiholog, profesorul de pian sau contorsionistul ăla de prestator de tango. Nu e de ţinut. După cum spune cartea de vizită, el schimbă becul din hol, dar în sufragerie te ia în primire tanti Aglaia. Dacă eşti un caz penibil şi te-ai îndrăgostit totuşi de el, îţi spune că mai are de trăit doar două zile, se aşează în sicriul cu mătăsuri, precomandat şi te trage într-un selfie de scurtă amintire.
Pentru că omuleţul de la poarta raiului stă cu ochii pe mine, nu mă semnez, ca să nu pară că-l înjur pe bani.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s