Monokini

mirror(Google search)

– Emi, mă gâdil … hihihi … opreşte-te, că mor … hihihi … te rog … moooorr!
– Nu vă supăraţi, acesta este un magazin serios, produceţi disconfort celorlalte cliente. Vă rog să părăsiţi cabina, ca să nu fiu nevoită să chem poliţia!
– Nuuu, doar încercam … şi cumpărăm … nu voiam decât ca şi prietenul meu să-şi poată da cu părerea …
Era pentru a treia oara când bodyguarzii ne aruncau afară dintr-un magazin de lenjerie. Emi era un mofturos, de câte ori cumpăram câte ceva, fără să-l consult, găsea milioane de chichiţe, cât să-mi piară tot cheful. Aşa că acum îl luam cu mine la cumpărături.

La început ne-am certat pe culori. Eu iubeam culorile vii, dătătoare de frisoane, care alunecau obraznic pe pielea mea tristă, cu paloare de iarnă. El respira eleganţă şi cântărea mătasea pe palmă. Eu mă afundam în dantele, el mă dezvelea în bobocei mici, rozalii, brodaţi discret, pe tiv. Ne-au amendat pentru disturbarea liniştii publice. Am mutat apoi disputele în cabina de probă, unde ne puteam certa, în şoaptă. Nu îmi dau eu cu părerea, acum, despre frivolităţile feministe, care sugerează că-ţi alegi bustiera şi portjartierul ca să te simţi sexy cu tine însăţi şi e de-ajuns, eu le îmbrăcam pentru Emi! Nu aveam o relaţie prea bună cu mine însămi şi nici nu purtam un vibrator în poşetă, doar ca să dau de înţeles casieriţei de la supermarket că-s vreo sofisticată.

Când nu ne vorbeam, mă întorceam, spăşită, la chiloţii mei comfortabili, de bumbac, în a căror companie înfulecam o cutie premium de îngheţată şi vizionam, printre suspine şi alte lacrimi, Runaway Bride. Pretty Women era pus deoparte, pentru când m-aş fi hotărât să-l părăsesc definitiv. Atunci aş fi cumpărat, de la tarabă, nişte hidoşenii portocalii, sau roz, sau verde fosforescent, pe care să se tânguie, bete, o mână de litere gonflate: “princess”.

Dupa ce ne-am ales cu o altă reclamaţie la poliţie şi ne-au jupuit de amprente, am adoptat o nouă strategie, am luat-o şi de suflet, şi de bună, că altceva nu aveam pe noi. O săptămână se îmbrăca el în prietena mea, iar în următoarea săptămână mă îmbrăcam eu în prietenul lui. Aşa ne-am putut chicoti, fără griji, câţiva ani şi ne-am mai fi chicotit încă, dacă dulapul lui nu s-ar fi umplut de danteluţe, care se trăgeau pe genunchi, iar al meu de boxeri, care-l strângeau de-i dădeau lacrimile. Au fost cei mai fericiţi ani. Eram şi nu eram la modă. Eram unisex.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s