Viol, ştim şi noi, numai doamna nu şi nu

liberty kissing justice

– Onorată instanţă …
– Văd că tot nu v-aţi angajat un avocat!
– Doamnă judecător, ştiu că-mi purtaţi pică, am prefigurat că aşa se va întâmpla, dar având în vedere că e un proces între sexe care nu se înţeleg, ar fi trebuit să fie un judecător şi de pe partea mea …
– Judecătorii sunt de partea adevărului, domnule, mă rog, să auzim de ce o învinuiţi pe doamna … doamnă, aţi refuzat şi avocatul din oficiu?
– L-a refuzat, doamnă judecător, de-aia nici eu n-am putut să-i aduc pe-ai mei …
– Vorbeam cu doamna … dacă nu înţelegeţi că trebuie să vorbiţi numai când sunteţi întrebaţi, dăm declaraţii doar în scris!
– Nu trebuie să punem mai întâi mâna pe biblie? Să ne spună doamna ce şi cum, că ea doar ce-a căzut din poveste, poa’ să nici nu jure …
– Domnule, eşti băut?
– Dacă eram băut o mai dădeam în judecată? Stăteam băut şi tăceam.
– Doamnă, aveţi avocat?
– Nu voiesc să am, doamnă judecător, au un limbaj stereotip şi îşi pierd cumpătul când pun întrebări …
– Poate se aşteaptă să şi răspundeţi, mă rog, să trecem la fapte! Vasile, adu biblia!
– Juraţi să spuneţi adevărul şi numai adevărul?
– Eu da, domnule judecător, dar domnul şi-a încrucişat degetele la spate …
– Nu e adevărat, dom’ judecător, mă scărpinam a lehamite. Iote cum ţine mâna pe carte, parc-o înţeapă!
– Va avertizez că dacă nu încetaţi cu comentariile sarcastice suspendăm şedinţa şi cu asta basta!
– De ce o învinuiţi, domnule?
– Doamnă şi domnule, stimat complet de judecată, o acuz că nu mă înjură!
– Hai, domnule, glumeşti?
– Nu glumesc deloc, să mă înjure şi o iert!
– Înjuraţi-l, doamnă!
– Nu pot, domnule, sufletul meu, ancorat pe adjectiv cu valoare de epitet, nu vede decât răsăritul de pe jumătatea caldă a planetei, dacă m-aş expune unor astfel de vorbe, amare şi neruşinate, aş muri de inimă neagră …
– Domnule, daca v-ar da un epitet, la schimb, nu aţi putea reconsidera în a fi de ajuns?
– Ba da, doar dacă mă face bou!
– Vai, domnule, nu pot, pe vremea mea am avut de-a face doar cu persoane galante, ce vremuri … Jean Marais, Jean Gabin, oh … V-aş spune pisoiaş, dacă-mi permiteţi …
– Aaaahhh … poftim! Ce v-am spus? Fă-mă bou, cucoană! Te rog, fă-mă bou, că m-apucă plânsul …
– Aţi încercat s-o speriaţi?
– Am intrat noaptea peste ea, în casă!
– Intrare prin efracţie, domnule, vă paşte închisoarea … Şi?
– Nu s-a speriat, m-a poftit la o cafeluţă, la ibric turcesc, m-a aşezat pe nişte perne cu ciucuri şi m-a hrănit, ca pe un paşă, cu struguri şi piersici. Când s-a oferit să-mi facă şi masaj cu ulei de trandafir, că mi se înţepeniseră umerii, m-am înjurat singur.
– Deci s-a rezolvat problema …
– Nu, doamnă judecător, să mă înjure pârâta!
– Înjuraţi-l, doamnă, doar v-a stricat somnul …
– N-a fost niciun deranj, doamnă judecător, şi aşa am insomnii de când mă pândesc bătrâneţile. Şi apoi nu se face să înjuri un vecin aşa cumsecade, între timp şi-a făcut o cheie potrivită, ca să nu mai spargă uşa … un om atât de cuminte … nu se face, maman s-ar răscoli în mormânt …
– … cu premeditare, deci … domnule, cu sau fără înjurături, tot la puşcărie ajungeţi!
– Am şi bătut-o, domnule judecător …
– Aţi bătut-o? Domnule, sunteţi ceva … Doamnă, de ce nu aţi chemat poliţia?
– (chicotind ) Vai, doamnă judecător, nici n-aş fi putut, atât de tare ce mă gâdila …hihihi
– Am pus-o pe genunchi şi i-am dat, şi i-am dat, fir-ar mama ei, numai să înjure o dată!
– Şi?
– Şi … nimic … râdea ca proasta … am vrut s-o şi violez …
– Vaaai! Domnule, te aşteaptă ani grei de puşcărie, poate era mai bine să vă luaţi avocat, că acum nici dracu’ nu vă mai scoate basma curată!
– Am pus-o la pământ, i-am strâns fusta în pumn şi … a început să-mi strângă puful de pe rever …
– Se pufăise pe rever dumnealui, onorată instanţă, ştiu că alte doamne s-ar fi gândit la economia de piaţă, dar eu am crescut cu doică şi nu fac lucrurile pe jumătate …
– Nu v-a rănit, doamnă? Poate era bine să mergeţi la spital, să se confirme intenţia de viol …
– Pentru dumnealui aş fi vrut să chem salvarea, că se înalbăstrise la faţă şi plângea, şi gemea să-l înjur, să-l înjur … dar eu nu înjur, doamnă judecător, eu cunosc numai vorbe de alint … dacă m-ar auzi maman …
– S-ar răscoli în mormânt …
– Da, da …
– Doamnă, v-a violat nenorocitul ăsta sau nu? Îl pasc, oricum, ani grei de puşcărie …
– Nu m-a violat, onorată instanţă, e numai în închipuirea dumnealui, aşa suflet sensibil … aşa fire prietenoasă … atât de tare mă supără când înjură! Dacă ar vorbi frumos şi eu l-aş viola pe dumnealui …
– Intenţie de viol şi aici, colega? Doamnă, mai sunt apartamente de vânzare la dumneata în bloc?
– Nu mai sunt, domnule judecător, că toată lumea înjură şi se fereşte să vândă …
– Păi, dacă toată lumea înjură, doamnă, de ce nu vă mutaţi?
– Nu pot, domnule judecător, blocul e al meu, îl am de la …
– Maman!
– Nu, domnule, de la o mătuşă … şi apoi, toţi domnii sunt atât de cumsecade … deschid uşa doamnelor, zic ‘pardon’ şi au intenţii de viol prietenoase … păcat cu înjurăturile astea … dacă ar trăi maman … dar să ştiţi că mi-am luat dopuri …
– Dopuri???!!!!
– Dopuri?
– Mi le pun în ureche … când vin domnii cu violul la uşă, le dau cu ‘Hello, in!’

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s