Viol, ştim şi noi, numai doamna nu şi nu

liberty kissing justice

– Onorată instanţă …
– Tot nu v-aţi luat avocaţi?
– Doamnă judecător, ştiu că-mi purtaţi pică, am prefigurat că aşa se va întâmpla, dar având în vedere că e un proces între sexe care nu se înţeleg, trebuia să fie un judecător şi de pe partea mea …
– Judecătorii sunt de partea adevărului, domnule, mă rog, să auzim de ce o învinuiţi pe doamna … doamnă, nici din oficiu n-aţi vrut avocat?
– N-a vrut, doamnă judecător, de-aia nici eu n-am putut să-i aduc pe-ai mei …
– Vorbeam cu doamna … dacă nu vorbiţi numai când sunteţi întrebaţi, dăm examen doar în scris!
– Credeam că aia-i treaba după ce punem mâna pe biblie … să zică doamna, că ea e căzută din biblie, poa’ să nici nu jure …
– Domnule, eşti băut?
– Dacă eram băut o mai dădeam în judecată? Stăteam băut şi tăceam.
– Doamnă, aveţi avocat?
– Nu voiesc să am, doamnă judecător, au un limbaj stereotip şi îşi pierd cumpătul când pun întrebări …
– Poate se aşteaptă să şi răspundeţi … mă rog … să trecem la fapte. Vasile, adu biblia!
– Juraţi să spuneţi adevărul şi numai adevărul?
– Eu da, domnule judecător, dar domnul şi-a încrucişat degetele la spate …
– Nu e adevărat, dom’ judecător, mă scărpinam a lehamite. Iote cum ţine mâna pe carte, parc-o înţeapă!
– Va avertizez ca daca mai comentati inutil suspendam sedinta.
– De ce o învinuiţi, domnule?
– Doamnă şi domnule, stimat complet de judecată, o acuz că nu mă înjură!
– Hai, domnule, glumeşti?
– Nu glumesc deloc, să mă înjure şi o iert!
– Înjuraţi-l, doamnă!
– Nu pot, domnule, sufletul meu, ancorat pe adjectiv cu valoare de epitet, nu vede decât răsăritul de pe jumătatea caldă a planetei, dacă aş spune aste vorbe acre, aş muri de ruşine şi întristare …
– Domnule, daca vă dă un epitet la schimb, nu e de ajuns?
– Ba da, dacă mă face bou!
– Vai, domnule, nu pot, e drept că pe vremea mea Jean Marais se dedulcise puţintel, dar aşa domn galant … v-aş spune pisoiaş, dacă-mi permiteţi …
– Aaaahhh … poftim! Ce v-am spus? Fă-mă bou, cucoană! Te rog, fă-mă bou, că plâng …
– Aţi încercat s-o speriaţi?
– Am intrat noaptea peste ea în casă!
– Intrare prin efracţie, domnule, vă paşte închisoarea … Şi?
– Nu s-a speriat, m-a poftit la o cafeluţă la ibric turcesc, m-a aşezat pe nişte perne cu ciucuri şi m-a hrănit, ca pe un paşă, cu struguri şi piersici. Când s-a oferit să-mi facă şi masaj cu ulei de trandafir, că mi se înţepeniseră umerii, m-am înjurat singur.
– Deci s-a rezolvat problema …
– Nu, doamnă judecător, să mă înjure pârâta!
– Înjuraţi-l, doamnă, v-a stricat somnul …
– N-a fost niciun deranj, doamnă judecător, şi aşa am insomnii de când umblă vecinul de colo-colo, noaptea, prin casă. Şi apoi, nu se face să înjuri un vecin aşa cumsecade, şi-a făcut cheie potrivită, ca să nu spargă uşa … un om atât de cuminte … nu se face, maman s-ar răscoli în mormânt …
– … cu premeditare, deci … domnule, cu sau fără înjurături, tot la puşcărie ajungeţi …
– Am şi bătut-o, domnule judecător …
– Aţi bătut-o? Domnule, sunteţi ceva … Doamnă, de ce nu aţi chemat poliţia?
– (chicotind ) Vai, doamnă judecător, nici n-aş fi putut, atât de tare ce mă mai gâdila …hihihi
– Am pus-o pe genunchi şi i-am dat, şi i-am dat, fir-ar mama ei, numai să înjure o dată …
– Şi?
– Şi … nimic … râdea ca proasta … am vrut s-o violez …
– Vaaai! Domnule, te aşteaptă ani grei de puşcărie, poate era mai bine să vă luaţi avocat, că acum nici dracu’ nu vă mai scoate basma curată …
– Am pus-o la pământ, i-am strâns fusta în pumn şi … a început să strângă puful de pe rever …
– Se pufăise pe rever dumnealui, onorată instanţă, ştiu că alte doamne s-ar fi gândit la economia de piaţă, dar eu am crescut cu doică şi nu fac lucrurile pe jumătate …
– Nu v-a rănit, doamnă? Poate era bine să mergeţi la spital, să se confirme intenţia de viol …
– Pentru dumnealui aş fi vrut să chem salvarea, că se înălbăstrise la faţă şi plângea şi gemea să-l înjur, să-l înjur … dar eu nu înjur, doamnă judecător, eu numai vorbe de alint … că dacă m-ar auzi maman …
– S-ar răscoli în mormânt …
– Da, da …
– Doamnă, v-a violat nenorocitul ăsta sau nu? Îl pasc ani grei la puşcărie …
– Nu m-a violat, onorată instanţă, e numai în închipuirea dumnealui, aşa suflet sensibil … aşa fire prietenoasă … atât de tare mă supără că înjură! Dacă ar vorbi frumos şi eu l-aş viola pe dumnealui …
– Intenţie de viol şi aici, colega? Doamnă, mai sunt apartamente de vânzare la dumneata în bloc?
– Nu mai sunt, domnule judecător, că toată lumea înjură şi se fereşte să vândă …
– Păi, dacă toată lumea înjură, doamnă, de ce nu vă mutaţi?
– Nu pot, domnule judecător, blocul e al meu, îl am de la …
– Maman!
– Nu, domnule, de la o mătuşă … şi apoi, toţi domnii sunt atât de cumsecade … deschid uşa doamnelor, zic ‘pardon’ şi au intenţii de viol prietenoase … păcat cu înjurăturile astea … dacă ar trăi maman … dar să ştiţi că mi-am luat dopuri …
– Dopuri???!!!!
– Dopuri?
– Mi le pun în ureche … când vin domnii cu violul la uşă, le dau cu Hello, in!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s