Vorbe de duh…nesc

Rubens - Venus in oglindaRubens- Venus in oglinda

Într-o întâlnire cu trecutul, cu câţiva ani în urmă, un bărbat, căruia îi păstrasem o amintire frumoasă, poate şi pentru faptul că nu mă tentase niciodată ( pentru cei care au indrăznit să tenteze întorci capul, cu ciudă, dacă nu poţi cu mânie ), îmi spusese că ştie el genul meu de femeie, după care s-a îmbătat criţă. N-am dat îndeajunsă importanţă faptului divers, deşi viaţa mea a ieşit mereu la plimbare pe alei cu oameni beţi, căzuţi pe sub bănci, chicotind fericiţi, filosofând visători, înjurând cu haz, direct din ficaţi. Ar fi rămas o simplă etichetă, lipită, deci secătuită de sens, pe un caiet maculator de clasa a şasea, dacă nu aş fi auzit recent, fără să întorc capul, acelaşi comentariu.
“ Ştim noi ce fel de femeie eşti!”
Bărbaţii care desconsideră bârfa femeilor, pentru caăa lor e mult mai pertinentă, îmi atrăgeau atenţia că au decodat parola de la contul meu privat de email. Aşa că după o noapte de reflecţie, în care am stat cuprinşi de după umeri şi eu şi sfetnicul cel bun, m-am răţoit la oglindă:
“ Ei! S-auzim, ce fel de femeie sunt eu?”
“Oglindă, fir-ai tu să fii de strâmbă,
ia să-mi spui ce-ţi stă pe limbă!”
Oglinda îşi lustruia pantofii, am prins-o într-un moment prost.
“ Cucoană, te-ai cam îngrăşat
şi ai şi pete de la ficat,
iubitul tocmai te-a lăsat,
pentru una cu fundul cambrat
şi pieptul mult mai ridicat.”
“ Şi ăsta m-a lăsat?
Tu ce-ai păzit, urâto,
de nu m-ai informat?”
“ Am făcut o labă-n grabă,
când o văzui pe aia slabă.”
“ Ştiai că-mi este drag,
te dau la dracu’ şi te sparg!”
“ Haină eşti, cucoană, eu sufletul mi-am dat,
pe tine te aşteaptă opt ani de celibat.”
De atunci am rămas acelaşi gen de femeie, dar fără martori. Ce fel de femeie am ajuns, dacă şi oglinzile mă blesteamă?
Am fost o şleampătă în relaţii personale, adică ghinion în linie continuă, fără posibilitate de depăşire. Să zicem că ăsta ar fi fost un motiv pentru care mă luau peste picior, deşi eu port 42 la pantofi şi e nevoie de săritură cu prăjina. Dar de ce fugă de la faţa locului şi însoţirea cu sticle de băutură? Chiar, de ce incităm bărbaţii la beţie? Am văzut şi mai urâte, şi mai proaste, dar niciodată urmate de o coloană de beţivani cu girofar.
O să-mi cumpăr un chestionar personal, cu douăzeci de întrebări şi câte cinci variante de răspuns, care să triumfe apoteotic în dezlegarea misterului pâinii tăiate felii:
“ Ce fel de femeie mai sunt şi eu?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s