Eseu fara sfarsit

we need to talk

Nu stiu daca Dumnezeu exista sau nu. Sincera sa fiu nu prea am pierdut multe nopti gandindu-ma dac-o fi sau n-o fi. Ii pastrez un loc in viata mea caci nu cunosc pe altcineva mai bun, dar daca maine va alege sa dispara n-am sa ma vait, n-am sa plang si n-am sa dau vina pe el, pe bigamie sau pe alinierea planetelor. Daca s-a intamplat ca Dumnezeu ne-a creat a fost pentru ca se simtea singur. La inceput a fost Cuvantul. De asta avea nevoie. Doar ca neimblanzit Cuvantul alerga de colo-colo si Dumnezeu era la fel de singur. Facuse el si plante si animale asa cum facem noi jucarii cand gasim o bucata de lemn moale si un cutitas. Cand a facut oamenii, Dumnezeu ne-a dat zestre cativa fotoni din lumina sa, ca mai multa lumina decat mintea si gandul nu stiu cine ar putea produce in univers, fara sa te arzi si la costuri atat de mici. Daca ne-ar fi imprumutat numai lucru mecanic ar fi fost nevoit sa aiba grija de noi o viata intreaga. Unii oameni au ales sa ramana lumanari, ard frumos dar fara grija de Cuvant si emana fumuri, inecacioase. Altii s-au impopotonat in candelabre de sali de bal, unii invata de la Cuvant, altii il dezgusta. Mai sunt si niste licurici care il iubesc dar nu vor sa-l vorbeasca. Si-apoi vin dresorii de Cuvant – fulgerele, sorii, toti ai lui Prometeu. Ei sunt alchimistii Cuvantului care au uimit pana si pe Dumnezeu. Dumnezeu s-a impacat cu nemurirea, oamenii nu se pot impaca cu Dumnezeu. Daca copii fiind existenta le e vegheata si tentata de mana parinteasca, la maturizare oamenii au creat un sistem numit stat de la care asteapta aceeasi intelegere, acelasi ajutor neconditionat. Ce n-are statul ramane tot pe Dumnezeu. Sanatate, noroc, soarta, copii si unele nazbatii. Dumnezeu bietul primeste liste peste liste care l-ar depresa si pe Mos Craciun, un amic mult mai rabdator. In mare parte le ignora, unele il amuza, altele il fac sa planga. Nu pot sa nu-l iubesc pe Dumnezeu. Daca nu exista inseamna ca iubesc multimea vida. Buna si aia. Singuratatea lui e si singuratatea mea. Daca el nu m-ar intelege atunci nici eu nu m-as putea. Cand viata isi ascute coltii de mine si nu am nici un chef sa fac pe-a viteaza ii mai trimit vorba, daca il lasa inima imi mai da cate un semn. Cuvantul nu e viu daca n-are suflet.
Exista insa o certitudine in viata oricui si aceasta e Moartea. Ma tem de moarte fundamental, total, jalnic. Cand oameni pe care i-am iubit au fost luati pe sus m-am retras in negare. Le-am inoculat un pic de viata din venele mele, am pretins ca s-au mutat in alta tara sau ne-am certat definitiv. Nu-mi aduc aminte de nicio inmormantare de la mine din familie la care sa nu se fi spus bancuri sau sa nu se fi ras. Asa e neamul asta al meu, ticnit de Moarte, ne temem de ne tremura nadragii dar radem cu gura pana la urechi de necaz. Uite asa de-ai dracului. Moartea e sfarsitul, tragedia e din cum ne traim viata. Oameni nevinovati mor in fiecare zi, copii se sting la cateva secunde undeva pe planeta. Moartea e o aberatie flamanda dar in acelasi timp e unicul ingrasamant care mentine viata in limite normale, care ii da peste nas cand si-l tine prea sus. Viata e capricioasa, uneori indulgenta, alteori sadica de-a dreptul. Moartea e unica obiectivitate in univers, pana si Dumnezeu are parti-pris-uri. Ne plangem mortii si azi si maine si ii vom plange si in veacul vecilor. Dupa razboaie, dupa atentate, epidemii, cutremure, carnagii strangem din dinti si ne prindem de maini in revolta. O revolta impotriva Mortii. O huiduim, o umilim, o scuipam in fata cand de fapt ar trebui sa avem mai multa grija de viata. De cand am aparut ca si constiinte am avut grija cand n-am incercat sa ne inaltam pe umerii ei. Media de viata pe planeta a crescut si ne-o datoram, cel putin unora dintre noi. Uneori mai si aberam. Citisem prin presa in anii trecuti ca au fost interzise decoratiunile de Craciun in unele firme. Probabil un angajat de pe undeva si-a pierdut viata electrocutat si doi brazi au luat foc. Neglijenta unora ne aduce interzicerea putinelor lucruri frumoase care ne mai bucura sufletele, suflete care, chiar daca media de viata a crescut, in contrapartida s-au pipernicit, s-au smochinit, s-au schimonosit. Sarbatorile unora ii calca pe nervi pe altii. Mofturi si ipocrizie. Bunica mea, o bisericoasa care nu se dadea in laturi sa plaseze si o injuratura cu vana cand viata isi azvarlea chilotii murdari in cosul ei de rufe, imi spunea ca in noaptea de Sfantul Andrei se deschid cerurile si spiritele mortilor se pogoara sa-si mai faca putin de cap printre vii. De-aia se pune usturoi la ferestre, sa ne fereasca de ai mai rai de musca. Tot atunci se infig tarusi in inima moroilor care se pisa pe noi astia cu sange inca in clocot. Sfantul asta din cate stiu e mai mare peste toti popii Romaniei si daca el da drumul la baierele cu schelete nu vad cum biserica poate considera faptul un gest de prost gust. Mai imi spunea bunica-mea ca de Pasti se deschid iar cerurile si cei ce-si scot duhul la spalat pana la Inaltare se duc direct in rai sa-l calce pe bataturi pe Dumnezeu. Deci mortii si viii cam fac respiratie gura la gura in treaba asta ( citez cu treaba din Ion Tiriac senior ) cu religia. Nu m-as teme de Halloween si nici n-as plange cu manie pe morti, dar as pune biciul pe viii care fura de la noi Cuvantul si-l tin flamand in pivnita. Pana la Dumnezeu sa le facem noi putin cunostinta cu Sfintii.
Stiu c-am zis ca e un eseu fara sfarsit dar acum m-am apropiat ( fierbinte! fierbinte! ) de subiectul alegerilor sexuale si am primit un bobarnac wi-fi de la Dumnezeu sa mai pastrez putina decenta … ma rog, el vorbeste care m-a trimis la botez cu puta goala si trage cu ochiul cand cant sub dus.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s