Petit fours

petit fours
Doină

În iarna dorurilor mele
îmi pun pe suflet praf de stele,
detest minutul ce s-a dus
cu taina gândului răpus.
Îţi sărut umbra la apus,
căci ai plecat şi n-ai ajuns.

Arşiţă

M-ai făcut să zac
in iad pentru tine,
oare ai vindecat
mirări antonime?

Naufragiu

Când m-am îndrăgostit de tine?
Nu ştiu în ce amintire,
ce carte poştală din alt veac?
Poate erai acolo dintotdeauna,
dormind cuminte
în patul sufletului meu,
acoperit cu pături groase,
ţesute stângaci din toate laşităţile
gândului în care am crezut.
Când mi-ai dat bună dimineaţa
n-am trăit nici o uluire,
deşi era un miracol,
ca un suflet olog
care a început, peste noapte, să meargă.
De câte ori închizi ochii,
mi-e teamă că ai să te trezeşti într-un alt surâs
şi tot ce simt pentru tine
se va risipi, ca un cancer,
în măduva universului
care m-a zămislit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s