Razmerita glumetilor

funny-protest-signs-54

Pe cat de dureroasa si ingropata in sacrifiu a fost Revolutia Romanilor din decembrie 1989 pe atat de spontana si lovita brusc de simtul umorului e miscarea lui noiembrie 2015. Nu o scriu inca cu litere mari dar istoria asteapta cu mana tremuranda si sufletul la gura. Se va dovedi mai tanara la fel de viteaza, idealista si usor de manevrat? Pentru ca societatea nu si-a rezolvat inca mare parte din dileme, Romania a dat doar peste psihologi sarlatani si babe ghicitoare in bobi loviti de mana, mai tanara surata da din coate impingand pe carosabil biserica. In vremuri despre care mai tinerii mei compatrioti nu stiu mare lucru lumea nu se inghesuia pe la biserici de frica represaliilor asupra carierelor si asa fragile. Cei tineri au invatat despre comunism mai mult de la bunici, parintii fiindu-le plecati cu educatie cu tot la munca. Bunici care regretau datul de pomana al locuintelor, obligatia sa semnezi condica la serviciu, pensii, salarii date pe putina bataie de cap si concedii in chiloti la mare cu peste congelat prajit sa-i taie mirosul si sote de mazare. Bunici care ahtiati dupa credinta in cineva dupa ce a fost trimis pe lumea ailalta iubitul conducator au inceput sa pupe condurii popilor in ideea ca va ajunge oleaca de umezeala si la Dumnezeu. Dupa schimbarea din 89 au crescut castigurile la Loto si deci lista revendicarilor pe acatiste. Daca Ceausescu nu mai dadea mancare pe cartela era de datoria lui Dumnezeu sa umple gentile. La inceput a facut fata atotputernicul dar au inceput sa se ingrase enoriasii si exponential si doleantele. Francizele lui Dumnezeu pe pamant, desi sincera sa fiu nu cred ca au semnat vreun act cu Sfantul Duh, au simtit muierea poporului si cu citatele pregatite din Biblie au inceput inaltarea de statui pentru orice: vrei serviciu – da bani pentru biserica, vrei masina – da bani pentru biserica, vrei sanatate – da bani pentru sapte biserici si uite asa leul pentru Ateneu a peschesuit buzunarul rupt al Domnului. De invatatura nu prea ar fi flamanzit nimeni in comunism dar au fost multi care au refuzat si atunci trei feluri la mancare. Daca nu puteai sa te spui iti ascuteai coltii in gand si cand aveau sa iasa vorbele, fie ele si ragusite, aveau sa doara.
Copiii revolutiei de azi privesc astfel cu duiosie trecutul comunist, prin lacrima din coltul ochiului a batranilor. O generatie ai carei parinti au platit cu indarjire meditatii si studii particulare sofisticate, care au dat acatiste sa le reuseasca copilul la facultate ( desi se faceau si aranjamente lumesti ), parinti care au menajat genunchii si coatele copiilor si i-au ferit pe cat posibil de munca ca efort si de educatia fizica.
Adolescenta si ultimii ani de socialism mi i-am petrecut printre babe. De mica m-a tarat bunica-mea pe la biserici si manastiri si poate de aceea mi-am luat ratia de anafura si impartasanie. Ca sa poti ierta pacatul trebuie sa-ti murdaresti mainile. Lasati copiii sa mearga la biserici si astfel vor sti sa le trateze ca pe niste doamne cand cresc mari. Adica pentru sex oral si jocuri de cartier sa apeleze la personal calificat.
Bunica-mea si babele ei frecventau biserica pentru ca pensionare sarace ce se aflau nu aveau alt instrument de socializare. Cu aceeasi buna dispozitie isi dadeau in cafele si pentru ca la batranete te lasa somnul balta isi treceau vremea in sedinte de spiritism. Erau mai tari decat programele de divertisment. Se adunau pe innoptate la Nana, se acopereau geamurile cu paturi groase si se pastra din lumina lui Dumnezeu doar o lumanare, si aia cu lumina tremuranda. Babele se asezau elegante si parfumate in jurul unei mese rotunde, cu litere incrustate frumos in lemnul tare. Crupier era Nana. Cu mana inelata pe un pahar intors din care tocmai ce terminase de baut vin.
“N-ar trebui sa iei un pahar curat?” am intrebat naiv in una din noptile in care ma tolerasera fiindca ma bazaia o durere de masea.
“Noi nu chemam spirite imaculate fetita. Doamne fereste de bigoti si pricinosi! Noi ii chemam pe-ai nostri sa ne mai stranga o data in brate si ai nostri erau betivi.”
Cand l-au chemat pe bunica-meu sa-l intrebe daca aveam sa reusesc la facultate, paharul Nanei era deja crita, raspunsul a venit scurt si cuprizator:”Sa puna mana sa invete si mai vorbim.” Punct. Daca bunica-meu care dupa cum cred se invarte prin rai zice asa atunci asta e si politica lui Dumnezeu.
Iata trecui prin fata bisericii si ma lua crucea pe dinainte si revolutia ramase in urma. Revolutia lui 2015 e frumoasa pentru ca are umor. Nu poti sa nu te bucuri cand citesti pancartele, poezioarele si indemnurile, cand asculti cantecele motivationale si discursuri antiposaceala. Mi-aduc aminte ca la ultimele alegeri PSD-ul se declara partid cu umor si liderul tinerel si el a tinut-o mai mult in gluma decat in guvernare. Pare ca strada rade la urma si rade sanatos. Celelalte partide, cam morocanoase inca, isi plimba sprancenele incruntate prin multime. Poate ca totusi ii datoram ceva barbatului Traian Basescu care a stiut sa faca cu ochiul, sa rada la toasturi si sa bea si-un vin bun romanesc.
Si presa parca e mai colorata. In vremuri triste devenise subtire si monocolora acum ne zambeste de pe smartphoane si ne pupa pe dintisori cu photoshop. Revolutia glumetilor propune lideri ai Pietei oameni cu scriitura acida, cu vorba pertinenta si comentariu atotcunoscator. Dar poate cea mai frumoasa revolutie si cea mai discreta e cea a Presei. Cenusareasa n-a mai stat sa astepte zana cea buna curatand cuptorul ci si-a innodat pe buric niste cordele si cu bocceluta mai mult goala a pornit sa cucereasca lumea. Faptul ca jurnalistii se nominalizeaza intre ei cu milostenie si isi iau inapoi titlurile ce au fost fraudate ne da speranta ca si Presa, nu numai ca si-a adus aminte ca are si ea ceva putere in mainile batrane tremurand pe pix dar si-n cele tinere care inca zgarie hartia, dar a invatat sa si-o exercite degajat, fara incrancenare si cu ochi ageri si nazdravani.
Nu stiu cum se va termina focul de artificii dar mi-a facut mare placere sa ma-ntalnesc pe aceeasi strada tinuta in brate de plopii Eminescului cu o veche prietena – Romania si chiar daca in loc de ie si catrinta purta geaca de piele si bocanci a impartit cu mine un mar din traista.
Cu zambetul pe buze, inainte!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s