Vine, vine … bate la uşă

N-am dormit bine azi noapte. Nişte musculiţe beţive s-au pişat pe para mea preferată, o aşteptasem să pârguiască în căldura liniştită a bucătăriei de toamnă şi proastele astea, venite de nicăieri, după ce şi-au înfipt trompele hulpave, au băut până s-au pişat pe ele. Au crăpat ca proastele la poarta raiului şi au lăsat în urmă nişte ouă sfrijite şi microscopice, prelinse dizgraţios pe coaja pergamută. Dacă nişte dihănii ca astea se dau de trei ori peste cap şi-mi servesc zmeurată, rămân la apă de izvor, fără clorină, doar cu pericol de viermuială.
Între timp, în America, nicio persoană integră nu are încă acces la cursa prezidenţială. Mama tuturor mamelor, deşi alăptează în public, e încă deranjată de educaţia sexuală din şcoli.
Statul Islamic distruge identitatea musulmanilor de la interior, înlăturând orice urmă de istorie, artă şi înţelegere a lumii. Cei buni, rămaşi între musulmani, încă nu s-au dezmeticit sau nu ştiu cum să o facă.
Africa se omoară de una singură, muşcând mâna întinsă spre ajutor.
China îngraşă economia mondială cu chimicale şi pregăteşte tăierea porcilor de Ignat, fără respectarea drepturilor animalelor, la modul harakiri.
Într-o ţară mică, numită România, lucrul bine făcut s-a dovedit cel executat în intimitate, căci singura căreia îi dă mâna să zâmbească e Prima Doamnă.

Şi în timp ce eu smulg petale de margaretă, “ Mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte, nu mă iubeşte …”, două mânuţe dibace, dintr-un aeroport egiptean, au ataşat ultimul lego celui de-al treilea război mondial. Mânuţă, care între noi fie vorba, se ferchezuieşte deja la gândul întâlnirii cu vagine virgine, oarecum second-hand, căci au servit şi alţi stegari.
Nu se putea să fii un bun judoka, un remarcabil hocheist, soţ cu putere de decizie şi amant de nivel planetar şi să nu stârneşti măcar un război mondial. Ultimul pitic care îndrăznise era zugrav şi semna şi tablouri, în timpul liber. Nu şi-a arătat muşchii, dar a dezbrăcat la curul gol un continent.
Ruşii încă poartă stigmatul Afganistanului, aşa cum americanii retrăiesc, chiar şi cu somnifere, coşmarul Vietnamului. În încercarea de a reface Imperiul Sovietic, folosind vâna cu petrol, Rusia a avut intenţie, dar nu şi o motivaţie solidă. A ieşit o treabă murdară, dar ce e a lor, e a lor, le-a ieşit. Acum, două mânuţe, naive şi flămânde,penis size pentru care o porţie întreagă de kebab ar însemna sfârşitul, prin indigestie, dau Rusiei logica care lipsea motivaţiei şi niciodată răzbunarea muscalilor nu va mai fi aşa dulce.
Prevăd că mare parte din lumea arabă va deveni Parc Naţional, cu specii protejate de cămile, scorpioni şi vipere veninoase. Va fi parte a marelui şi mult iubitului imperiu sovietic şi europenii, dacă-s cuminţi, nu vor avea nevoie de viză. China va furniza parcului zoologic mâncare, iar americanii turişti.
S-a apucat cineva să facă un complex hotelier pe Lună? Că pe Marte nu mai am timp să ajung.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s