Mă ninge

lady snow

Nervos şi scârbit de ifose-n iarnă,
îl scutură foamea, în noapte-l aleargă,
încalecă paloşul crivăţ nebun,
îl mână în luptă, amăgindu-l cu drum
spre misterele vintrei firii – pădurea,
şi nu e făptură, aici sau aiurea,
să-i domolească pornită-ngâmfarea,
asprimea cătării, cumplită-i chemarea.
Ea, calmă, pictează pe faţă surâsul,
ascuns e fiorul în palmă, intrusul
bezmetic îşi caută rostul şi pacea,
evantaiul de crengi ascunde rapacea
privire a beznei, ce-l strânge în pumn.
Tu crivăţ te zbate, fă-i liniştea scrum!
Vicleană, ea mângâie cu frunzele-i faţa,
sărută-ncruntarea, aduce-n ochi ceaţa,
sufocă la pieptu-i, cu freamăt de lapte,
orgoliul şi-azvârle cu pietre în şoapte.
O rugă şi-un strigăt zguduie cerul,
ninsoarea îi curmă viteazului gerul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s