Primăveri de volbură

bindweed

 

Doamna nopţii-ncet încalţă,
fini, ciorapii de mătasă,
coapsa-i mângâie-n ispită
boarea neagră, ostenită,
ce îşi caută odihnă-n
pielea caldă, rumenită
de dorinţă, ce pândeşte de sub coli de menuet,
picătură de iubire în peniţa de poet.

Doar copacul doarme-n freamăt,
trist, adulmecând în geamăt,
poate taina de rebelă
a mănuşii de dantelă,
care urcă, târâind
gândul leneş, de fecioară,
ce sculptează-n lemn şi scorbură
nunta zânei volbură.

Sfârc de cioturi dă de veste,
trubadurii de poveste
gustă-n cânt, cu stih de muză
vin de clorofilă-n frunză.

Biet copac, prins cu-nşelăciune,
între roua de logodnă şi mătasea de tăciune,
când tresare, când înfruntă
glasul nimfei ce-l înfruptă
cu dulceaţă şi uitare,
nici putere nu mai are.
În crengi, valuri de lumină
spală vis şi dor alină.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s