Rodeo şi Julita

old-tattoo-08

 

L-am căutat şi l-am aşteptat aproape jumătate de secol. Mai aveam doi paşi şi ieşeam din curte. L-am căutat sub frunze, în grajd, între zarzavaturi, la cules de mere … nici urmă. M-am dus la tata Fericire şi l-am rugat:
– Am rămas fără grăunţe, mă ajuţi să-l găsesc?
– Vezi coana Bucurie, colea peste gard? Fiu-său a adus acasă trei cirezi de Joiane olandeze, iepe arăbeşti, găini pitice, americane şi porci de Guineea. Bă, tâmpito, ăsta are un aparat, pui un ban înăuntru şi-l scoţi de aur! Tu ce-ai făcut? Dai cu mătura toată ziua, mai mult stârneşti praful … De mâncare nu mai zic, ai văzut ce mănâncă ăstia de peste drum? Zi mersi, că nu te-am fugărit de-acasă mai devreme!
– După ce că ţi-am spălat izmenele şi te-am aşteptat cu masa pusă, mă iei cu “hai sictir şi pupă-mă-n fund”…
Am zvârlit şorţul în obrazul moşului şi, bodogănind, am ieşit pe uliţă. Unde s-o apuc? Vîd un ban pe jos, adormit în praf, îl ridic şi-i dau aripi, ca la fotbal, când un neam prost, călare pe-un bidiviu nervos, îl prinde din zbor şi pe-aici ţi-e drumul! Mama lor de oportunişti, îi iau urma şi ţin-te tată! Făt-Frumos cu oi mai multe, mândre şi cornute împingea cu obidă un măgar, să-l bage în curte.
– Bre, Făt-Frumos, împrumută-mi şi mie măgarul, că mi-a furat unu’ portofelul.
– Ia-l dracului de tot, că dacă ma prinde poliţia, plătesc pentru parcare ilegală la trecerea pe şanţ! Ce m-oi fi încurcat io cu dobitocul ăsta, nu ştiu?! Baftă, tuto!
Trag măgarul din calea boului.
– Măi, prietene, tre’ să prind din urmă un pehlivan, care mi-a furat portofelul. Are mai mult ca sigur un armasar, din ăla de jar mănâncă, io promit să te las să-ţi cauţi plata Domnului, după ce-l prindem.
Şi numai ce începu măgarul să fornăie şi să necheze, de-am crezut că e pe moarte. Noroc c-am avut timp să-l apuc de gât, că numai ce s-a năpustit cu capul înainte, de ziceai că are Talpa Iadului pe urme. Nici n-apucai să mă desfăt cu panorama, că ma azvârle, ca pe un sac de barabule, în faţa unei cocioabe şi dus a fost! Mă uitai a pagubă, ce-o fi vrut sa spună cu gestul ăsta, de mitocan?
Până să decodez, în cantitatea de praf care lupta cu gravitaţia atractivă a Pământului, o năpârcă de babă ieşi pe uşa ce plângea într-o balama şi mă trase înăuntru.
– Unde-i frate-tu?
– Aoleu, ce crezi, c-am bătut atâta drum ca să mă faci mata şniţel? Că de cuptor, ce să zic, e mic, răpănos şi fără telecomandă. Îţi fac o zacuscă de bureţi şi iepure cu măsline, dacă dă Domnul şi pică vreun prost, da’ vreau să mă-ndrumi să-mi găsesc şi eu ursitul, cre’ că-i pe lumea cealaltă.
– Fă ceva de mâncare şi mai vorbim! Râgâi numai când gândesc, deci exist.
Dădui dracului hămăleala de acasă şi ajunsei să muncesc, gratis, la alte pocitanii. Când termină baba de lins firimiturile, zice, scobindu-se între dinţi cu o rădaşcă:
– Habar n-am, dar pun pariu că Sfânta Duminică ştie, băi, aia-i bisericoasă şi i se mai arată îngerii, din când în când. O să trebuiască să prestezi şi acolo, că nu suntem fundaţii, impozitele sunt mari şi Dumnezeu, şi Dracul s-au învăţat să trăiască pe picior mare.
– Unde-o găsesc?
– Dacă plăteşti, îţi vând o hartă. Am şi GPS, dar e la reparat.
– Păi, nu ţi-am făcut de mâncare, crăpa-ţi-ar maţele?
– Aia a fost, aşa, în loc de ‘bună ziua’, te-am primit în casă, te-am omenit … acuma discutăm afaceri …
– Ce vrei?
– O bucăţică de sufleţel? Hai, nu mai fă pe-a indignata, că e destul de mare, se vede cu ochiul liber.
Îi dau babei, în silă, o bucată de suflet şi-mi dă o petică, din piele de veveriţă, scrijelită cu zeamă de mure.
– Pata asta ce-i, ajung la ocean?
– Nu, drăguţă, acolo m-a ciupit gânsacul, că-l durea pana. Ca să ajungi la Sfânta Duminică, tre’ să toceşti 9 perechi de opinci, de fier vechi.
– Păi şi de unde iau io Louboutin-ii ăştia?
– Cam la douăzeci de conifere de aici, şade-o calfă de potcovar, nu-l primesc decât rar în vizită, că pute de mă loveşte nasul peste gură. Cale bătută, cin’ te prinde să aibă milă!
Potcovarul avea lipsă în gestiune un ochi, îşi dăduse cu barosul, pe când explica tabla înmulţirii copiilor. Avea doi. Opincile erau gata făcute, aşteptau comanda din vinerea neagră.
– Cât vrei pe ele?
– Azi ai noroc, că dau cu reducere … o bucată de sufleţel …
– Şi tu, Brutus? Ia, bre, şi tu o bucată, nu vă mai săturaţi, capitaliştilor, cu srl-urile voastre …
Nu mai zic câte băşici am făcut, câtă grupă sanguină am bătătorit una cu potecile, fără promisiuni de perfuzie, câte bucăţele de falange şi metatarsiene oi fi pierdut … numai de-ar căsca ochii fraierul ăla de Hansel, ca să nu dea cu Gretel de babă!
Într-un final, am ajuns la o casă, dar ce casă! Gospodărie, nu glumă, pe lumea cealaltă se trăia mult mai bine! Sfânta Duminică era o bătrânică blajină, cu părul alb şi un set de chei la cingătoare.
– Ca să-ţi găseşti ursitul, tre’ să te tocmeşti la mine pe trei zile. Trezeşti copiii, de dimineaţă, îi speli, le dai de mâncare şi te joci cu ei până se stinge becul, e cu programare. Io am ceva treabă cu Sfânta Vineri, pregătim un program cu îngeri, pentru defilarea de Crăciun. Dacă copiii sunt multumiţi, te teleportez direct la adresa pârâtului, daca sunt aşa şi aşa, îmi dai şi mie o bucăţică de sufleţel, că zisă Muma Pădurii, la telefon, că-i dulce şi-ti dau şi adresa de email, dacă nu vrei să-l iei pe nepregătite, să facă omu’ vreun atac de cord …
Copiii erau prost crescuţi, alintaţi, olecuţă nătângi şi plini de coşuri, semn că pubertatea face ravagii în toate lumile posibile. Nu erau extratereştri, numai şerpi, crocodili şi dinozauri, clonaţi la imprimantă 4D.
Vai, ce chin, ce of, ce jale … Deşi mi-am înnodat basmaua pe gură, să nu scap vreo înjurătură de familie, mi-au dat nişte recomandări de toată jena. Nişte ofticoşi!
I-am lăsat o bucată de sufleţel şi Sfintei, dar am negociat la sânge, dar-ar naiba în ele de băbătii, şi socialiste, şi capitaliste, cu fundu’ în două lumi!
M-a teleportat cuvioasa în faţa unei pescării. Băi, ce pute pe lumea de dedesub, pute şi pe lumea asta! Mă uit în stânga, mă uit în dreapta … nimic. Ţeapă, îmi zic şi dau cu elasticul de păr de pământ, când aud nişte suduieli înfundate:
– Na, te doare? Ia de aici … Tot nu te doare? Mai ia sa te saturi …
Văd lumina vieţii mele, cu un cuţit de vânătoare, hăcuind o babă pricăjită, numai piele şi os. L-am găsit şi eu, taman când se pregătea să intre la puşcărie!
– Ce faci, pisi, de ce omori baba?
– Asta-i Iubirea, fir-ar ea a dracului să fie, vine acuma, când e urâtă şi ştirbă …
– Dă-te la o parte, că te strâng de gât cu mâinile mele, eu bat cerul şi pământul să dau de tine şi tu acum te găsişi să omori baba! Bre, babo, mai trăieşti? Stai să-i bag o respiraţie gură la gură … Ce stai şi te uiţi, înţeap-o în talpă, să vedem dacă-i mai trebuie reanimare! Fir-ar mama ei să fie de ursita, azi şi mâine … numai pe ăsta îl mai avea în stoc …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s