Sa nu injuri de duminica

sexy phone

Era duminica seara si faceam pluta pe doua plictiseli. Ma apucasem de o carte care nu voia sa fie citita si ma tot intepa si imbrancea pana m-am enervat si am pitit-o sub o pernuta decorativa cu broderie de margelute in forma de braduleti. Puteam flirta linistita cu televizorul care-si facea siesta cat gospodinele isi curatau praful din ochi cu o telenovela. Altadata i-as fi iubit si pe una si pe altul. Altadata am fost mai intelegatoare. Ma gandeam sa-mi invit papilele gustative la un regal cu ceai de musetel ( bucatariile burlacilor se imbraca kitsch cu plicuri, pliculete si conserve … si sticle, da, sticle de bautura, in general bere si ca o sfanta icoana si o sticla de vin, neaparat rosu in caz ca vreo duduita sau vreun cavaler se ratacesc si pe la tine prin bucatarie cautand bilete la teatru cu pret redus ). Ca sa nu ma injunghie cu vreo constipatie uneam destinele mironositei musetel cu un rom cu dinti de aur si o verigheta de lamaie. Rom adevarat nu esenta de gospodina. Deschid frigiderul si de sub o palarie albastra lamaia imi ranjeste afectat. Inchid ingrozita usa, o adapostisem de vreo 3 saptamani si asta imi era rasplata … Apelez la niste rude de vitamina zaharisite.
De la radio ma zgandarea la muci regele Elvis – antrenorul meu personal de lacrimat fara ac de siguranta. Daca tot era una din serile acelea in care iti privesti cu ochi critic valentele personale macar sa adaug putin narcisism ca de la piper raman fara purici. Imi trag pe mine o camasa de noapte de matase cu spatele in doua bretele. Decat sa ma uit in oglinda si sa mi se para ca sufar de tot felul de chestii mizerabile ca inceput de mustacioara, cos in coltul gurii, podoaba capilara ingropata sub cinci lopeti de spuma, gel, ceara si fixativ mai bine imi inchipui ca-s o nimfa sau o nimfomana, dupa cum cade pedeapsa pe cap sau pe pajura, asteptand cu pulpele la vedere un flacau cu moaca de pirat refugiat la Sulina, cu atitudine nonsalanta fata de institutia casatoriei gen “mai papagalule ori o luam pe asta de nevasta ori pe alta tot un drac, n-o vedem mai mult de doua ori pe an”.
In timp ce mimam poze din Playboy suna telefonul.
– Marta?
– Cine-ntreaba? Vazusem eu ca asa raspund smecherii prin filme. Ai timp sa-ti tragi taras respiratia la km zero, Piata Sanitatii.
– Sofi.
– Sofi? Nu mai m-ai enervat de vreo 5-6 ani. Cum ai indraznit sa ma parasesti intr-o lume de liniste si calm?
– Oh, m-am intors sa te mai enervez pentru ultima data, dizgratios, grobian chiar. Daca stai in picioare aseaza-te sa nu te gaseasca pompierii lesinata pe blana de urs.
– De cerb draga, in sezonul de ursi taica-meu a vanat un cerb …
– Cerb? Cum faci sa nu te impiedici de coarne?
– Ah cat ma doare sufletul sa admit, dar tata in intelepciunea lui a considerat ca era de datoria lui sa le dea sora-mii doar pentru ca raspundea cu ecou la responsabilitati.
– Marta? Am o rugaminte la tine …
– Treci la subiect, nu stiu pe nimeni sa ma sune doar ca sa vada ce fac … Nu ma mai aliena cu drama inocentei ca deja m-ai deranjat de la episodul 3 din ‘sedusa si in asteptare’.
– Scuza-ma, daca astepti pe cineva …
– Astept, dar nu scuzele tale, ce te framanta printesa?
– Ma marit.
– Asta da framantare. Daca m-ai sunat sa-ti fiu domnisoara de onoare sa stii ca nu accept din prima incercare. Ma razgandesc galant daca sunt mituita cu pozele cavalerilor si a invitatilor predispusi la divort. Te gandesti sa-l lasi balta la biserica?
– Nu … nu stiu …
– Gata am inchis, si Casablanca e un film de groaza cand esti predispus la hepatita …
– Stai … toate miresele au indoieli la un moment dat, asa am citit si eu pe ici pe colo, nu e nimic grav cred … ca si cum ti-ai cumparat o rochie splendida de la magazin si cand o imbraci acasa iti dai seama ca te face scunda. Nu stiu de ce oglinzile de acasa nu flirteaza la fel ca cele de la magazin, au asa un aer posomorat si-ti strica tot cheful … Nu despre asta era vorba … vreau sa scrii povestea nuntii mele.
– Asa rau s-au scumpit aia de filmeaza pe la nunti? N-ai si tu un verisor indemanos la photoshop? Sau ia-ti un pozar … alb-negru daca si ala face mofturi. Ah! Speram sa pastrez ideea asta pentru viitorul meu incert. Nu mai conteaza, apuca-te de sepia cu amandoua mainile sa aiba stranepotii ce vinde la piata de vechituri.
– Am pozar si pe cineva sa filmeze … vreau o poveste …
– Stii ca nu pot sa te sufar, vrei o cronica cu miros de sarmale “Tava cu purcelus si-un mar in gura” sau “Alba-Baba si cei 200 de hapsani”.
– Marta!
– Atat ma duce capul. Si Ion Creanga cred ca era scump, vrei povestitor ieftin, asta-i marfa.
– Vreau sa scrii povestea mea in ziua in care ma definesc in ‘Da’. Tu vezi toate spaimele alea pitice cu dinti ascutiti care musca din piele, indoielile astea care vin sa se oteteasca la tine in suflet.
– Sofi … nu stiu cum arata sfaturile bune dar pune-i indoiala in brate si fugi.
– Nu pot … te astept sambata dimineata la mine acasa.
– Sambata, sambata asta care vine?
– Da, timpul m-a biruit. Iar tu iti poti lua revansa.
– Sofi? De la lamai mucegaite se moare?
– Lamai mucegaite? Te pregatesti sa-mi asasinezi familia cu limonada?
– Nu proasto, imi fac un ceai sa-mi treaca greata. Ziua mireselor cu suflet de ploaie imi taie pofta de mancare.
Inchid telefonul fara s-o injur. Poftim conversatie! Cand eram in liceu scriam povesti ca sa-mi scuz anxietatile si izolarea, idioata tinuse minte.

Urmeaza “Sfanta Sofia – o mireasa colorata”. Noapte buna copii!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s