Vrăjeală de Sfântul Andrei

man under water(Muzeul Subacvatic de la Cancun)

– Mariţă, ai pregătit vrăjili?
– Pregătit.
– Florică, undi-i sticla cu apă? Ai fost la fântână au ba?
– Fost, tanti Reta, la miez di noapti, cum ai zâs, tocma’ la mama dracului, la poartă la Ileana, că madam Gavriloiu o închidi amu’ cu lacătu’. Tăţi cânii m-o latrat, da’ ci nu fac io pentru fată!
– Io am dat prin sâtă cenuşa, avem di tăti?
– Io şî Vera am adus florili, acuşâca le-am cules, să fie proaspeti.
– Da’ di undi aţi cules voi flori, că nici buruienili nu sî văd sub zapadă?
– Din ghivece, Florică, că la vrajă nu scrie că tre’ să fie neaparat din grădină.
– Liluţă, eşti gata?
– N-aş putea să pun numai busuioc sub pernă, cum am făcut în ceilalţi ani?
– Ai făcut digeaba, ai visat ceva? Nu. Iaca, uiti vraja, o citeşti şi-ţi torni apă, din cap până-n picioari, di trii ori. Anică, amestică trii sferturi din apă cu florili, bagă ş-o crenguţă di busuioc! Hai Liluţă, dezbrăcarea!
– Dezbrăcarea? Aţi innebunit, mă botezaţi de proasta satului?
– Reta, nu i-ai spus?
– Eram proastă să-i spun, nu vezi cum urlă. Te-am aşteptat pi tini.
– Liluţă, ti dizbraci la baie, ca şî cum ai faci duş, numa’ că ti strocheşti cu apă din ulcică. Dacă ţî-i ruşâni, iaca, acuma ni dezbrăcam şî noi în chelea goală şî dănţuim ca nişti sireni …
– Ptiu, pacatili meli, Mariţă, te-i sclerozat di tăt! Mari lucru dacă nu fugi fata în lumea ii … Liluţă, du-ti mamă sângurică şî citeşti ci scrie pi hârtie, di trii ori, cum torni o gură di apă, cum citeşti o dată.
– Da’ ci ari, mie maman mi-o făcut odată cu vară-mea, Valentina, ca să nu piardă timpu’ di două ori şî, zău, dacă nu l-am visat amândouă pi Mişu! Hahaha
– Sunteţi nebune, n-ar trebui să cer autorităţii tutelare să vă decadă din drepturi?
– Vezi că dacă ti obrăzniceşti, s-ar pute să să superi Sfântu’ şî să cocârjască vraja. Io zâc să faci o încercari, că dacă ninica n-o ajutat până acuma, poati cu Sfântu’ ista să ni mai întremăm şansele.

– Retă, tu auzi cum râdi prostalanca? Ci i s-o fi năzărit? Bre, Florică, ci dracu’ ai pus în apă?
– Florili, tanti Anică, mă jur că n-am pus dicât florili.
– Poati o fi scrumat Nelu, iar, ţâgările, pi ascuns, tot zâci că s-o lasat di fumat, da’ …
– Iaca, iasă prinţesa! Ci ai copchilă, di ti hlizăşti ca o proastă?
– Sunteţi ceva … Astea-s vrăji? Sau aţi lipit citate din Coşbuc cu Topârceanu şi Arghezi? Ce-i ăsta, umor la tarabă?
– Ia uiti la ea cum ni dă pisti nas cu abonamentul la bibliotecă, ce-ai vrut, bre, soneti di Shakespeare? Crezi că vrăjâtoarili di la Bosanci o studiat lingvistica la Harvard?
– Nu, bre Nana, da’ iaca, ascultă şî matale:
“ când o cânta cucoşu’ de trei ori
şi frigu’ ti-o lua la subţiori,
întoarci perna către răsăritu’,
să vezi ci panaramă ţî-i ursitu’ “
– Hahahaha
– Ci faci, Florică? Anesteziezi vrăjili? Alta cari râdi ca proasta! Atâta avem, cu asta ni strochim! Videm noi mâini, dacă-i di râs sau di plâns. Bre, ci rahat di flori aţi pus în apă, cî mi-o întors copchila nasu’?
– Ci-am găsât şî noi prin casă: ficus, muşcati …
– Măcar să li fi şters di praf … Retă, dă-o cu parfum, că fug şî visili, nu numa’ peţâtorii …
– Ia, gata, nu mai faceţi glumi pi sama fetii, tătă lumea la masă, începi partea a doua!
– Partea a doua? Ce trebuie să mai fac, să mănânc verdeaţa?
– Nu, drăguţă, ti uiţi într-un pahar, până ţi să pari că vezi că se uita unu’ înapoi la tini …
– Hahaha, aţi pus o poză sub pahar?
– Ci ai, fetiţă, iar râzi ca proasta, am faci noi aşa ceva? Nu mai râdi că strâci tăti vrăjili şî ni-am chinuit di pomană. Ti omoară Florica, că pi ie o alergat-o cânii. Hai, gata vorbăraia, stângi lumina, Vera!
– Ai pus cenuşă?
– Pus.
– Beleşti bini ochii, Liluţă! Ia zî, ci vezi?
– Nişte fire de cenuşă pe apă, da’ li văd foarte greu, că-i întuneric.
– Anică, aprindi o lumânari!
– Ia, Liluţă, acuma vezi?
– Ăăăă … nu văd.
– Mai uită-ti …

Dupa o oră …
– Mariţă, scoală, că mergem la culcari!
– Ci-o văzut?
– Ninica, am trimis-o şî pi ie la culcari, cî dăde cu capu’ di pahar. Vai di capu’ nostru, tre’ să ni apucăm să facim economii din pensie, poati macar cu zestri schimbăm ceva până la anu’ …
– Uiti, io văd!
– Ci faci, Mariţă, ti uiţi în paharu’ fetii?
– Ca să nu să irosască …
– Ia să ni uităm şî noi …
– Ti pomini că-mi găsăsc vreun drăguţ …
– Ia, plecaţi di aici, Anică, şî tu Florică, asta-i numa’ pentru feti şî vadani!

– S-o trezât, s-o trezât!
– Liluţă, vin’ degrabă la bucătărie, am făcut cafeaua!
– Ce-i visat?
– N-am visat nimic, am dormit buştean. Parcă, spre dimineaţă, îmi cânta un guguştiuc la ureche, da’ se poate să fi fost aievea, în balcon …
– Aoleu, pentru ce-am hăcuit io trandafiru’ chinezesc?!
– Şî io muşcatili …
– Lasă, bre, că n-o fost digeaba, io l-am visat pi Fane Poştaşu’, hihihi.
– Mariţă!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s