Balada piticilor de grădină

gnome kissing

De pe boltă, cu oroare,
mă trimite la culcare
Luna plină, ştrengăriţă
ce sărută pe guriţă
un domn Nor, înşelător,
ce schiţează cu umor
plecăciune cu zefir, 
pentru domnul Trandafir.
Mă ascund sub o sulfină,
cu piticul de grădină,
mă ia de braţ şi îi şoptesc:
“De 7 zile vă iubesc,
cum staţi acolo, rotofei,
păzind tufişul de ardei.
Vă-ntreb, dacă s-ar putea,
să înnoptez la dumneata?
Cucoana Lună e grăbită
să pună stele pe orbită,
drumul spre casă e-ameţit
şi n-am nici sacul de dormit …”
Văd vopseaua rubinie,
aprinzând ca o făclie,
obrăjorii rotunjori,
ochii mici îmi dau fiori
şi când dau să-l iau în braţă
o gânganie dodoloaţă,
crăcănând doi stâlpi de iarbă,
mă întreabă de n-am treabă,
la crâşma lui moş Arici,
unde beau mândri voinici,
nu pitic cu glas pierit,
care e şi logodit.
Tanti Mătrăguna tace,
dar din ochi un semn îmi face,
să beau potirul cu otravă
şi să nu termin în grabă,
că nectarul din potire
e descântec de iubire,
căci piticul meu dorit
nu e-nsurat, doar logodit!
Mă las să-i cad pe braţ, uşor,
îi plâng pe buze: “Te ador”,
apoi în rol de Julietă
îl îmbrăţişez inertă.
Şi mă trezesc de dimineaţă
cu lăcrămioare mici pe faţă,
iar din oglindă, cu băscuţă,
râde la mine-o piticuţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s