Non-gară pentru amândoi

couple railstation

Copacii fugeau, râzând, trăgând de păr tufişuri de iasomie, pierdute în meditaţia aromei personale. Mă trezii zâmbind pentru două berze, ce căutau, discret, pui de om, sub mătreaţa spicelor de grâu.
– Unde coborâţi?
Glasul dulce-acrişor venea de sub o pălărie de paie, sufocată de o eşarfă în culori cu personalitate. Sp fi avut vreo 70 de ani, părul alb i se aşezase obosit, pe umeri. Bia mea ar fi privit înciudată. Avusese un păr atât de negru, atât de smolit în descântec de ursitoare, încât învinsese albul, la fiecare bătălie de rutină, explodând în griuri de proiectil noroios. Dacă păşeşti prin viaţă răsfoind poveste după poveste, fără milă de truda picioarelor, ci doar hrănind orgoliul întemeiat al ochilor, zmei tandri, zâne grăsuţe, spâni cu poftă de joacă se aşează la masa ta, îţi sorb din cafea, îţi gustă pişcoturile, te mângâie pe cap, înţelegători şi te trimit la culcare, poate într-un alt mâine ai noroc şi te trezeşti pe pământ.
Bunicuţa întinse către mine o cutie metalică, din acelea de se vând odată cu biscuiţii, plină cu prăjiturele. Nici diamantele nu mi-ar fi fost mai preţioase. Erau nuci tăvălite prin puf de cacao, flori de aluat cu căciuliţă de cireaşă zaharisită, cornete, pupându-şi crema de obrazul unor arici cu ace de alune, supărate la prăjeală. Miroseau a liniştea casei şi lacrimile au tras cortina şi, ridicându-şi fustele, au început să se exhibiţioneze la mine pe ochi. M-am ascuns în gustul unui cornet cu cremă de zmeură. Era vara de afară, îmbrăcându-mă pe dinăuntru. Pe undeva pe-aproape simţeam că trebuie să fie staţia mea.
– Cobor la prima oprire! 
Bunicuţa a pus capacul pe cutia cu prăjituri şi a împins-o către mine.
– Mai am trei cutii, în bagaje. Merg la nepoţi, la Bucureşti.
La Bucureşti erau toate prăjiturile lumii, cele cosmopolite, cele împopoţonate în mahala, cele uscate şi intelectuale şi cele siropoase şi lascive, ce atârnă firimituri de buze, dar toate erau prea dulci sau prea fade. Te lăsau mereu să-ţi fie dor de bunica.
Am pus cutia în geantă. Aveam un singur bagaj şi nicio destinaţie. Un călător profesionist.
M-am ridicat şi am sărutat bunicuţa pe obraz, îmi fusese atât de dor de pielea fină şi mirosul de levânţică şi lăcrămioare! Mâna ei, micuţă mi-a prins obrazul în palmă:
– Ai grijă de tine, copil cuminte.
Uşa s-a deschis şi controlorul de bilete m-a anunţat că urmează staţia me, în timp ce mi-a luat geanta grea, din mână.
– De unde, de unde ştiţi că aici e staţia mea?
– Mi-a spus tatăl dumneavoastră unde coborâţi, m-a rugat să vă ajut cu bagajul.
– Tata …
Mă pregăteam să-i spun că tata nu mai era demult, dar n-ar fi fost complet adevărat, sunt morţi care trec legea firii sub tăcere. Nu ştiu al cui tată a vegheat de pe peron drumul copilului, dar aveam să beau din apa asta racoroasă, din căuş de înger.
Am coborât şi, pentru o clipă, soarele mi-a închis ochii. O briză jucăuşă m-a luat în primire, aruncându-mi tivul fustei în dizgraţie şi prinzându-mă de mână, în joc. Bărbatul a coborât geanta din tren şi, lovindu-şi milităreşte călcâiele, mi-a urat să am o zi frumoasă. I-am întors urarea, adăugând puţin şi din recunoştinţa mea. Abia atunci am întors privirea, să fac cunoştinţă cu gara. În jurul meu era un lan infinit de floarea soarelui şi porumb. Trenul mă saluta cu salve de roţi, de rămas bun. Totul în jurul meu era atât de frumos, că şi Dumnezeu ar fi vrut să picteze. Şi peste toată splendoarea aia, stăpâneam doar eu. La tâmple, număra strigătele singurătăţii pulsul raţiunii. Aşteptam ca săbiile atacului de panică să sfâşie din carnea realităţii, ştiam că ar fi trebuit să-mi fie frică, dar singurul gând, care venise cu chirie, era că ziua supravieţuise arşiţei, fără să ceară măcar o gură de ploaie. Mi-am dus palma streaşină la ochi, să-mi caut, în pofida soarelui, umbra de gară. Atunci am scăpat geanta şi îmbufnata, ingrată, s-a desfăcut în fărâme, împrăştiindu-mi viaţa pe peron. M-am aşezat obosită, aşteptând să-mi vină cheful să deretic.
– Bună! Pot să te ajut?
În fiecare zi întâlneşti, în drumul tău, oameni frumoşi. Omul meu era dincolo de frumos. Tot soarele se pitise în spatele lui, avea zâmbet de diavol şi mâini de plămădit cerul.
I-am făcut semn să se aşeze lângă mine.
– Am să te iubesc, i-am şoptit.
A ridicat din umeri. Se resemna?
– Ce e asta? ridicase de pe umerii ierbii o rochie roşie, de mătase, o văpaie …
– E o seară de vară, fierbinte, o invitaţie de arcuş la bal , un prinţ căzut în genunchi, cerând ajutor unui inel. O prinţesă, fugind pe clipele ceasornicului şi o caleaşcă, aşteptând cuminte. Întoarce încet capul, îndeajuns cât să vadă prinţul transformându-se în seminţe de bostan. Zâna lucrează cu comision, în perioada de concedii.
– Şi asta?
– Ăsta e primul meu fes. A fost prima oară când m-am îndrăgostit de un moţ. Îmi venea tot timpul în ochi şi mă făcea să râd.
– Îţi place culoarea roşie? Aproape tot ce ai e în roşu …
– Da, n-am realizat până acum că prefer o culoare … Tu ce culoare eşti?
– Eu nu cred în culori. Eu cred în invizibil. Uite, dacă îţi pun mâna pe frunte, o mai vezi?
– Mă doare cât e de fierbinte …
– Tu vezi fierbinte?
– Eu îndur fierbinte.
– Pantofii ăştia, cu şireturi aurii, spune-mi despre ei …
– Sunt decoraţiile mele de general, uite, am şi caschetă, cu voaleta picurată cu licurici. Aveam 18 ani şi era prima mea paradă …
Până să ne strângă noaptea de pe cuvinte de drumuri, i-am spus atât de multe poveşti, că-l adormisem la mine în poală. Uitasem să-l întreb dacă ştia unde e gara mea. Caii fără şei trăgeau căruţe de nouri pe cer şi visul trenurilor de câmpie, târzii era în aşteptare, la raza lunii.
Dacă coborâţi într-un lan mirific, de floarea soarelui şi porumb, nu ne treziţi, urcaţi-vă înapoi în tren şi lăsaţi-ne nouă, celor fără de gară, doar liniştea.

Reclame

2 gânduri despre “Non-gară pentru amândoi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s