Non-gară pentru amândoi

couple railstation

Copacii fugeau, râzând, trăgând de păr tufişuri de iasomie pierdute în admiraţia parfumeriei personale. M-am trezit zâmbind pentru două berze, ce căutau, discret, pui de om pe sub mătreaţa spicelor de grâu.
– Unde coborâţi?
Glasul dulce-acrişor venea de sub o pălărie de paie, sufocată de o eşarfă în culori cu personalitate. Să fi avut vreo 70 de ani … părul alb i se aşezase, obosit, pe umeri. Bia mea ar fi privit înciudată. Avusese un păr atât de negru, atât de smolit în descântec de ursitoare încât învinsese fără luptă albul, explodând în griuri de proiectil noroios. Dacă păşeşti prin viaţă răsfoind poveste după poveste, fără milă pentru truda picioarelor ci doar hrănind orgoliul întemeiat al ochilor, zmei tandri, zâne grăsuţe, spâni cu poftă de joacă se aşează la masa ta, îţi sorb din cafea, îţi gustă pişcoturile, te mângâie pe cap înţelegători şi te trimit la culcare, poate într-un alt mâine ai noroc să te trezeşti pe pământ.
Bunicuţa a întins către mine o cutie metalică, din acelea de se vând odată cu biscuiţii, plină cu prăjiturele. Nici diamantele nu mi-ar fi fost mai preţioase. Erau nuci tăvălite prin puf de cacao, flori de aluat cu căciuliţă de cireaşă zaharisită, cornete pupându-şi crema de obrazul unor arici cu ace de alune supărate la prăjeală. Miroseau a liniştea casei. Lacrimile au tras cortina şi, ridicându-şi fustele, au început să-și exhibiţioneze can-can-ul la mine pe ochi. M-am ascuns în aroma unui cornet cu cremă de zmeură. Simțeam vara de afară îmbrăcându-mă pe dinăuntru. Pe undeva pe-aproape trebuia să fie și staţia mea.
– Cobor la prima oprire! 
Bunicuţa a pus capacul pe cutia cu prăjituri şi a împins-o către mine.
– Mai am trei cutii, în bagaje. Merg la nepoţi, la Bucureşti.
La Bucureşti găsești toate prăjiturile lumii, din cele cosmopolite, din cele împopoţonate în mahala, din cele uscate şi intelectuale, dar şi din cele siropoase şi lascive, ce-ți atârnă firimituri de buze. Pentru mine sunt când prea dulci, când nepermis de fade. Te lasă mereu să-ţi fie dor de bunica.
Am pus cutia în geantă. Aveam un singur bagaj şi nicio destinaţie. Un călător profesionist.
M-am ridicat şi am sărutat bunicuţa pe obraz, îmi fusese atât de dor de pielea fină şi de mirosul de levânţică şi lăcrămioare! Mâna ei micuţă mi-a prins obrazul în palmă:
– Ai grijă de tine, copil cuminte!
Uşa s-a deschis iar controlorul de bilete a anunţat că urmează staţia mea, în timp ce îmi lua geanta grea din mână.
– De unde, de unde ştiţi că aici e staţia mea?
– Tatăl dumneavoastră mi-a spus unde coborâţi, m-a rugat să vă ajut cu bagajul.
– Tata …
Mă pregăteam să-i spun că tata nu mai era demult, dar n-ar fi fost complet adevărat, sunt morţi care trec legea firii sub tăcere. Nu ştiu al cui tată a vegheat de pe peron drumul copilului, dar aveam să beau din apa asta racoroasă din căuş de înger.
Am coborât şi pentru o clipă soarele mi-a închis ochii. O briză jucăuşă m-a luat în primire, aruncându-mi tivul fustei în dizgraţie şi prinzându-mă de mână, în joacă. Bărbatul a coborât geanta din tren şi lovindu-şi milităreşte călcâiele mi-a urat să am o zi frumoasă. I-am întors urarea, adăugând puţin şi din recunoştinţa mea. Abia atunci am întors privirea, să fac cunoştinţă cu gara. În jurul meu era un lan infinit de floarea soarelui şi de porumb. Trenul mă salută cu salve de roţi, de rămas bun. Totul în jurul meu era atât de frumos că până şi Dumnezeu ar fi vrut să picteze. Şi peste toată splendoarea aia stăpâneam doar eu. La tâmple, pulsul raţiunii număra strigătele singurătăţii. Aşteptam ca săbiile atacului de panică să sfâşie din carnea realităţii, ştiam că ar fi trebuit să-mi fie frică, dar singurul gând care venise cu chirie îmi spunea că ziua supravieţuise arşiţei, fără să ceară măcar o gură de ploaie. Mi-am dus palma streaşină la ochi, să-mi caut, în pofida soarelui, umbra de gară. Atunci am scăpat geanta şi îmbufnata, ingrată, s-a desfăcut în fărâme, împrăştiindu-mi viaţa pe peron. M-am aşezat obosită, aşteptând să-mi vină cheful să deretic.
– Bună! Pot să te ajut?
În fiecare zi întâlneşti în drumul tău oameni frumoşi. Omul meu era dincolo de frumos. Tot soarele se pitise în spatele lui, avea zâmbet de diavol şi mâini de plămădit cerul.
I-am făcut semn să se aşeze lângă mine.
– Am să te iubesc, i-am şoptit.
A ridicat din umeri. Se resemna?
– Ce e asta? ridicase de pe umerii ierbii o rochie roşie, de mătase, o văpaie …
– E o seară de vară fierbinte, o invitaţie de arcuş la bal , un prinţ căzut în genunchi cerând ajutor unui inel. O prinţesă fugind de clipele ceasornicului şi o caleaşcă, aşteptând cuminte. Parcă o și văd cum întoarce încet capul, îndeajuns cât să-și vadă prinţul transformându-se în seminţe de bostan. Zâna lucrează pe comision în perioada de concedii.
– Şi ăsta?
– Ăsta e primul meu fes. A fost prima oară când m-am îndrăgostit de un moţ. Îmi venea tot timpul în ochi şi mă făcea să râd.
– Îţi place culoarea roşie? Aproape tot ce ai e în roşu …
– Da, n-am realizat până acum că prefer o culoare … Tu ce culoare eşti?
– Eu nu cred în culori. Eu cred în invizibil. Uite, dacă îţi pun mâna pe frunte o mai vezi?
– Mă doare cât e de fierbinte …
– Tu vezi fierbinte?
– Eu îndur fierbinte.
– Pantofii ăştia cu şireturi aurii, spune-mi despre ei …
– Sunt decoraţiile mele de general, uite, am şi caschetă, cu voaleta picurată cu licurici! Aveam 18 ani şi era prima mea paradă …

Până să ne strângă noaptea de pe cuvinte i-am spus atât de multe poveşti, că l-am adormit la mine în poală. Uitasem să-l întreb dacă ştia pe unde era gara mea. Cai fără şei trăgeau căruţe de nouri pe cer şi visul trenurilor de câmpie, târziu, era în aşteptare, la raza lunii.

Dacă se întâmplă să coborâţi într-un lan mirific de floarea soarelui şi de porumb, nu ne treziţi, urcaţi-vă înapoi în tren şi lăsaţi-ne nouă, celor fără de gară, toată liniştea!


2 gânduri despre “Non-gară pentru amândoi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.