Fără umbră

Black shadow

E un loc umed şi răcoros, unicul întuneric care nu mă sperie. Acolo nu sunt voci, nici şoapte, nici stafii necunoscute. Acolo sunt numai eu şi toată pielea de dinafară se strânge, timid, pe dinăuntru, când nu mă mai ruşinez de goliciunea de dinafară, pentru că tot ce-am adunat îmi ţine cald pe dinăuntru. Înainte mergeam doar în vacanţă, pe măsură ce viitorul mă alungă în trecut, petrec tot mai mult timp acolo. Închid uşa, trag storurile pe geamuri. Dizolarea mea. Las gândurile să se certe între ele, stau deoparte de tot ce îmi poate răni carnea despuiată. Mi-aduc aminte doar de orfelinatul pe care credeam că l-am uitat. Mă legăn, mă îmbrăţişez, mă adorm cu cântece de leagăn, pe care nici nu le mai ştiu, mă duc la colţ, cu singura voce care mă alină.
Te-am poftit de atâtea ori în vizită şi ai găsit raţiuni să nu vii. De nerăbdare am terminat dulceaţa şi nici cu şerbetul nu stau prea bine. Aici nu sunt magazine, să-mi vândă iluzii şi biscuiţi. Aş fi vrut să împart cu tine întunericul, de curaj şi de slăbiciune. Te-aş fi ţinut în braţe, pentru că locul e strâmt şi n-aş fi lăsat pe nimeni să-ţi ţină de frig.
Am vrut să împart cu tine … şi n-ai venit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s