Tie Liliana, oriunde ai fi

Liljana KondakciLiljana Kondakci
De cativa ani folosesc aceeasi firma de taxiuri, toate procesele verbale ale calatoriilor mele prin viata sunt in baza lor de date. Toata lumea ma stie de Liliana dupa ce in primele 2 saptamani de fidelitate mi-am batut gura de urechile surde ale telefonului sa nu se mai stropseasca la mine cu Leleana ca cer discount la curse si nu mai las nici bacsis.
Iesisem la cumparaturi si-i sunasem sa trimita o masina sa ma duca acasa cu sacose cu tot. In Regat, mai ales in nord-vest, soferii de taxi sunt indieni sau pakistanezi si in timpul calatoriei vorbesc cu iubita, nevasta sau prietenii la telefon. Fara pauza. Desi este interzis, folosesc casti si ca si in tarile de origine nu se sinchisesc de legi si regulamente. Daca ii deranjezi te acuza de rasism, desi de multe ori absorbiti de noua reteta de curry a iubitei gresesc destinatia si te acuza tot pe tine ca nu i-ai oprit la timp. Bineinteles ca ai incercat dar ca sa auda ar fi trebuit sa le plesnesti cuvintele de cap. Singurul lucru de care se tem e daca ii ameninti ca-i raportezi la firma de taxi pentru a nu mai primi curse. Atunci iti dau discount si te ajuta si cu bagajul. Datorita numelui meu rar auzit pe aceste meleaguri, in general au castig de cauza in batalia pentru curse soferi din estul Europei si englezi curiosi. Ceea ce e o binecuvantare. Totusi prima categorie fiind mai disperata dupa castig si dispusa sa lucreze la orice ora si in orice conditii, nu se tem nici de blocaje pentru ca si regulile de circulatie sunt tot optionale, este preponderenta.
Era ziua mea norocoasa. Soferul a coborat sa ma ajute cu pachetele si mi-a deschis si usa ajutandu-ma sa urc in masina. Estul Europei clar, doar acolo au mai ramas ceva cavaleri cu patina politetii pompoase, pe care, desi ma face sa ma simt prost, o ador.
– Buna ziua. Cand v-am auzit numele – Liliana – le-am spus ca deja am plecat spre adresa. Nu sunteti cantareata, nu?
In gand imi vine un nesimtit de banc romanesc in care dupa ce sotul ocoleste pastrand distanta maxima de repararea robinetului la baie, sotia cheama instalatorul care pentru ca nu adusese cu el facturile fiscale ii cere gospodinei ca plata o tranta in dormitor sau sa-i cante o melodie ca ma-sa mare. Sotul cand aude devine instantaneu meloman si o intreaba cum s-a descurcat in timp ce femeia il priveste cu stupoare, ea nu e cantareata.
Cam asa il priveam si eu pe barbatul din fata mea.
– Imi cantati ceva? ma roaga.
– Sunt afona.
Incep sa simt fiori reci pe sira spinarii. Cam cati violatori din judetul cu vin ieftin si-au pus masinile la treaba in Regat?
– Ma scuzati, cand am vazut numele am crezut ca sunteti o cantareata din tara mea Liljana Kondakci. Nu sunteti ea, nu?
– Imi pare rau dar nu, nu sunt. Nu sunt in stare sa cant nici macar un cantec de leagan fara ca pana si bebelusii sa nu izbucneasca in ras.
Incepe sa vorbeasca cu mine intr-o limba necunoscuta, cu o anumita ritmicitate in timp ce imi zambeste prietenos. Putea sa ma injure linistit.
– Frumos.
– Ati inteles, da? Sunteti frumoasa ca si cealalta Liliana.
– Domnule nu am inteles absolut nimic. De unde sunteti?
– Sunt albanez … din Albania.
Primul gand a fost ca dupa mafia ruseasca cea mai cruda, statistic vorbind, e cea albaneza asa ca trebuie sa-mi aleg cu atentie cuvintele.
Al doilea gand a fost catre un lingvist si scriitor, clasic in viata, care in cartea sa “Dacopatia si alte rataciri romanesti”, este vorba de Dan Alexe, scrie:
“Romana se inrudeste cu albaneza intr-o masura mult mai mare decat o accepta traditional lingvistica si istoriografia din Romania.”, “… relatiile trecute ale romanei cu albaneza au fost mult mai intime decat au vrut sa recunoasca vreodata lingvistii si istoricii romani.”
Are dreptate maestrul Dan Alexe in proportie maxima, de cele mai multe ori n-am inteles romana dumnealui asa cum nu intelegeam nici albaneza domnului sofer. Probabil ca am ratat sansa de a lua un autograf sa aiba si copiii mei ce vinde pe ebay, dar mafiei albaneze e bine sa-i spui adevarul.
– Singurele lucruri care imi vin in minte despre Albania sunt coniacul si tigarile de care facea rost tata in vremuri comuniste cu magazine goale si pe care le degustam si eu pe ascuns, ii spun.
Si ca sa ma urc si eu ca matza pe streasina casei ii spun si ca albaneza si romana s-au facut surori de cruce cu limba latina, stiu din surse erudite, aici arunc cu lejeritate numele maestrului desi nu am terminat de citit cartea. Ma priveste indulgent.
– Sunteti din Romania? Am sperat sa fiti albaneza. Liliana e un nume des intalnit la mine in tara.
– Si in Romania, mai ales in randul generatie mele ce flirteaza cu 50 de ani, in Ucraina, in Rusia … foarte multe Liliane si in Bulgaria …
– Spuneti-mi ceva in romana …
Ii spun ca am ajuns la destinatie, dupa care ii traduc in engleza. Incepe sa rada ca un copil in timp ce parcheaza. Scoate portofelul si imi arata fotografii cu sotia si cei doi copii.
– Mi-e dor de mama si de casa mea din Albania. Imi duc familia in fiecare an acasa. Copiii sunt nascuti aici, au crescut si nu le mai place acolo. N-au prieteni si nici conditiile de aici. Eu vreau sa mor acasa. Va e dor de casa?
– Mi-e dor de oameni. Da. Mi-e dor.
– Pot sa vin sa va mai duc pe unde aveti nevoie? Dumneavoastra intelegeti, sunteti ca noi. Data viitoare va pun o melodie cu tiza dumneavoastra. Abia astept sa-i spun sotiei.
Sa fiu a naibii daca albaneza asta nu e la fel de prietenoasa ca limba romana.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s