Idealul meu in viata …

shouting oh god

De data aceea chiar alesesem un baiat cu mult bun simt, crescut de o mama cu un trecut impecabil si o baza de valori in excedent de stoc. Era acea specie rara care saruta mana si aduce saptamanal trandafiri acasa. Simteam cum cu fiecare zi ce trecea sangele isi ridica nasul la purtare in tonuri de albastru si ca si De Niro in Taximetristrul ma stropseam dimineata la oglinda: ‘Mie-mi spui?’. Isi permitea sa ma tutuiasca depravata doar pentru ca purta drept rochita o fituica de argint. Un plagiat.
Doamna mama lui ne-a luat bilete la teatru sacrificand o seara de lectura pentru a scoate in lume copiii. Am gresit modelul de rochie. Prea multa culoare, prea mult lasat la vedere, prea putin fond de ten. Nu m-a putut prezenta prietenelor. Pentru a doua invitatie s-a organizat o incursiune de cumparaturi apriori. Am mancat margarina pe franzela o saptamana pentru ca nu puteam accepta cadouri scumpe la o data inca recenta. Nu stiu de ce-si dau atat de mare importanta cei sapte ani de acasa, zau, uneori iti strica tot cheful. Aratam ca bunica-mea duminica cand mergea la biserica. Presupusa viitoare soacra isi etala perlele pe gatul meu si in maini strangeam o hidosenie de geanta care plangea tot cu perle dar in falset, ca sa inteleg si eu. Atunci am fost prezentata unor doamne frumoase, mirosind a pudra de la madam Rubinstein si a Channel. Ii multumeam in gand tatei ca pe langa tigari si deodorante de la unguri imi cumparase si un Anais-Anais pe care probabil il refuzase maica-mea desi fusese luat pe sub mana. Norocul meu ca nu fusese o comedie, am un ras strident si colorat si nu-l pot tine de mana mai mult de 3 minute fara sa ma piste si s-o ia la fuga. Noroc cu bunica-mea care-mi spusese ca la teatru nu-ti stergi nasul si ochii cu servetele de hartie, iti cumperi dracului o batista adevarata. Pentru ca la incercarea de a broda una am fost atacata de un ac artagos care a si marcat un eseu pe bucata de matase bunica a fluierat sfarsitul meciului si m-a retrogradat in divizia secunda unde premiul de consolare a fost o batista de dantela de pe vremea strabunicii. Ma considerasem in castig pana a trebuit sa folosesc acel potential exponat de muzeu. Cand drama dramei mi-a pus nod in gat niste nevolnice si-au sapat drum la coada ochiului si ca o doamna in devenire ce eram am inceput sa ma tamponez cu gingasia de dantela. Doar ca Delicatetea ei zgaria de mama focului si fara stirea mea picta corbi si croncanitoare de dermatograf la mine pe obraz. Baiatul de bun simt a pierdut si el meciul cu veselia si pentru ca hahaia ca prostul am fost nevoita sa-i infig un cot in stomac. In dimineata urmatoare am gasit pe pres un trandafir roz si o scrisorica. De adio. Doamna mama lui era alergica la violenta, era prea ‘clasa de jos‘. Scapasem usor, ar fi putut sa-mi ceara despagubiri prin avocat, avea cel putin alte 20 de pasari exotice drept martori.
Nici nu apucasem sa ma instruiesc in obiceiurile caselor mari si iata-ma luata de urechi si data afara pe poarta, noroc ca nu eram bortoasa cu domnul casei, servitorii au nevoie si de recomandari la vedere. O perioada m-am concentrat pe scoaterea pamantului de sub unghii, tarana care se incapataneaza sa tina de manichiura cel putin cinci generatii. Se mai amestecasera in livada noastra si niste mesteri de ornic asa ca mai aveam si cate o rotita lipsa, cat sa lase ora visatoare in urma.
Cand am auzit ca au rasarit iar ghioceii in padure am zis ca e timpul sa-i zic dragostei sa mai vina si pe-acasa ca prea statea numai prin croaziere cu metale pretioase la gat. Dupa cateva luni de buimaceala mi-am dat seama ca statusem prea multa vreme ocupata cu narcisismul de autodepasire si piata se rarefiase in sensul ca obiectele muncii erau deja marci inregistrate si exceptiile n-aveau chef sa intareasca nicio regula.
De nervi m-am hotarat sa-mi iau bilet la teatru singura si sa ma afisez cu o rochie de voal cu creturi la tiv si jacheta artistic jerpelita de blugi. Asa am dat peste Eleonore, o prietena din tinerete, care isi rezema buclele aurii de umerii unui tuxedo autentic. In pauza m-a tras deoparte cat Alain Delon facea rost de bauturi slab alcoolizate si m-a intrebat ce dracu’ am patit de arat ca o tanti angajata de primarie pentru cosmetica strazii.
– International draga mea, ataca international, tara asta de misogini nu te merita!
– Cum international? Ce crezi ca am bani de excursii si concedii in strainatate, uite cum tin de nasturii gecii, daca bate vantul prea tare o iau in gasca la sanatoasa.
– Nu proasto, nu ai calculator?
– Am, la serviciu.
– Nu la serviciu, acasa … al tau personal …
– N-am, ce vrei sa-mi iau de lucru si acasa, nu-i de ajuns ca fac ore suplimentare pe gratis?
– Esti grea de cap, nu e de mirare ca ai pasul mic si te impiedici des …
– Poate imi pierd un pantof …
– Mai nou printul arunca vechiturile la cosul de gunoi … trezeste-te ca altfel ramai de basm. Ia-ti calculator!
– E scump …
– Second-hand, nu-ti trebuie ultimul racnet. Si intri pe chat. Chat-ul e o agentie de prematrimoniale. Daca inveti lectia din clasa, te asteapta premiul intai cu coronita. Uita-te la al meu …
– Te soarbe din ochi …
– Da, dragostea e un choux avec beaucoup de crème.
In saptamana care a urmat mi-am luat calculator, o rabla pe care cand a obosit n-au primit-o nici cimitirul nici vreo biserica de pomana. A trebuit sa fac rost si de internet. O vecina mi-a prezentat nepotul din blocul de vis-à-vis care flamand fiind mi-a tras un fir de la fereastra lui. Pe langa faptul ca imparteam cheltuielile aveam asistenta tehnica gratis si se dovedise si fin cunoscator in capcanele chat-ului. Dupa prima saptamana incepusem sa cred ca stiu limba engleza.
In a doua saptamana l-am cunoscut pe Ben.
Ben locuia la celalalt capat al lumii cu cei patru copii ai sai. Doua fete si doi baieti. Nevasta il parasise pentru o alta femeie. De cand isi gasise fericirea n-o mai interesau copiii dar inca o mai calca pe nervi fericirea fostului asa ca le interzisese vacantele in strainatate. Ben isi urmase nevasta in tara de origine asa ca acum rudele ii aruncau chiftele peste gard cand il chinuia dorul de unde-i fusese bine in viata. Daca s-ar face un calcul de probabilitate cam cat de des se intalnesc doi fraieri pe internet as spune ca e rara avis, de obicei acest subtip de personalitate tortureaza categorii normale sau peste medie de cetateni.
Petreceam ore in sir vorbind cu Ben si cu copiii. Pierdeam iremediabil la x si 0, desenam catelusi si ascultam poezii despletite in rime jucause. M-am lasat coplesita de rugaminti si mi-am cumparat si un webcam. Acum ne puteam baga nasul cu dezlegare unii in casa celeilalte. Infiasem o familie de refugiati nerefugiati online. De Craciun le-am trimis copiilor cadouri si pentru ca nu stiam genului asta de prieteni, ca Ben, ce cadou este considerat a fi permis iar Doamna mama celui ce ma trimisese la plimbare nu mai putea fi deranjata, bunavointa se conjuga doar la prezent, i-am trimis un album despre Romania. Data fiind bucuria copiilor care au desfacut cadourile in direct si sensibilitatea personala la care excelam (prostii nu-s prosti destul daca nu-s putin sensibili si fuduli ) Ben a considerat ca e momentul pentru un upgrade asa ca am trecut la nivelul urmator. Dupa confidente urmara ultra top secret confidente. Asa am aflat ca Ben mai avea inca un id cu care chat-uia in timp ce eu ma intretineam cu copiii. Pe un site gay, pagina cu lesbiene. Asa spera sa-si intalneasca fosta nevasta, care acolo isi descoperise sensul si motivatia vietii. Spera s-o recucereasca probabil, macar la limita cuvintelor. M-a rugat ca dupa ce trimite copiii la culcare sa intram amandoi pe chat pe acel site si sa ne remodelam dupa atmosfera de acolo. Ma simteam ca o pisica, care desi stia ca stapana e o zgarcita si practic uraste felinele si nu ar tine una decat pentru prins soareci, gaseste in debara nu unul ci doua ulcele cu smantana. De bucurie sare cu totul in piscina cu gust de rai si ramane zidita in lut caci nu mai poate sa-si traga pantecul afara. Dupa prima noapte de chat cand imi spuneam rugaciunea ii promiteam Domnului respectarea la silaba a poruncilor daca ma trezea si pe mine macar putin lesbiana. Femeile duc cu ele poezia si la dus. Nici nu era de mirare ca nevasta lui Ben dupa ce gasise acest site plecase fara sa se uite inapoi, poate doar cu putina manie ca o gasise el primul. Ben era mai lesbian decat lesbienele. Sonete de Shakespeare, Yeats, Poe, balade rock si pop. Imi furase si mie mintile noua Bernadette. In timp ce tata incepuse sa-mi cumpere ceasuri cu alarma cu mesajul ca orice femeie de bun simt ar trebui sa se marite macar o data inainte de iesirea la pensie, eu eram practic familista. Aveam patru copii infiati online pe care ii ajutam sa-si faca temele si le spuneam povesti inainte de a merge la culcare, un barbat al cuiva si al nimanui in acelasi timp, cu care flirtam pe un site de lesbiene, plus alte aventuri delicate si cu dulceata de baclava. Partea extraordinara si de nepretuit era ca nu trebuia sa spal, calc, gatesc decat tot pentru o persoana. Partea la limita depresiei era ca adormeam fara nicio imbratisare.
Dupa o perioada de fericire virtuala, care e la fel de inexistenta ca si cea reala, Ben s-a dezbracat de tot. La propriu, in fata camerei. M-am nascut intre Carpati, dintr-o mama si trei frati, adica avusesem o copilarie cu reguli stricte, impartasanii, pudibonderie si prejudecati. Chiar intelegand Big-Bang-ul tot iti mai ramane aciuata in urechi linistea scheletelor din dulapuri.
Tot Ben a fost cel care a intuit situatia si pe modelul ‘rad de mine, ca altcineva n-are cine’ m-a cerut de nevasta. Il vazusem gol si onoarea trebuia reparata inainte sa se trezeasca copiii. Era de neinteles cum de il parasise totusi nevasta.
Eram tanara pe atunci, cumplit de tanara. Desi am incercat sa salvez o prietenie care-mi lipsea n-am putut sa-mi sterg din radiera conturul, aveam maini anorexice, lipsite de vlaga.
M-am maritat cu un baiat de mare bun simt cu o mama cu un trecut impecabil.
Mi-am dat singura papucii.
Vreau sa cred ca cineva care il merita l-a gasit pe Ben.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s