Giorgi draga, n-am niciun Cluni

nine weeks and a half

 

Bibi era plictisit din cale-afara. Incercasem sa-i vorbesc, aruncasem si vreo doua glume in joc, incepusera deja sa-mi transpire palmele. Bibi era de neinduplecat. Preluase un refren de la radio si ma scurt-circuita cu el intre urechi. Cand se plictisea, Bibi devenea periculos, punea la semnul exclamarii, radiind fara mila semnul intrebarii, lovituri militare si prelua comanda. Stiu ca multora le place sa-si boteze masina Lenuta sau Pamela, dar creierul meu de cand s-a nascut isi zice singur Bibi. Mi-ar fi placut mai mult englezescul Giorgi sau chiar Percy, Ghita ar fi insemnat sa-l iau la misto si nu se face. Cu creierul din dotare nu te certi. Daca vrei sa-l injuri de mama, intai ii dai de baut, altfel face implozie si te marita cu Yankee Doodle. Jucam fotbal cu o pietricica pe care o agatasem de sub un pom prostituat la drumul mare, cand fataindu-si dosul asamblat intr-o instalatie visinie cu furaciuni de ametist scuipate pe sticla in jurul gatului, un canis isi ridica piciorul pe pantoful meu tip balerin. M-am aplecat sa-i dau un bobarnac cand potaia s-a ridicat pe varfuri si m-a lasat fara un strat de fond de ten pe fata. Batranelul care-l tragea de lesa mi-a facut complice cu ochiul.
– Pisoias e tare sclifosit in materie de femei, pe tine copila cred ca te place un pic.
– Pisoias??? am ridicat usor vocea mai mult ca sa am timp sa inghit rafalele de ras care imi rupeau grumazul decat din indignare. Potaia intoarse atunci capul si pot sa jur ca murea de ras, cel putin dintii susurau “cheese” la vedere.
– De fapt nevasta-mea voia sa luam un Bobi dar asta e singurul care o suporta sa-l ia in brate fara s-o muste.
“Iacata fiule un Bobi si un Bibi cu aceiasi configuratie cromozomiala” ii spun pe tacute creierasului meu infierbantat.
Si in timp ce stateam cu ochii pe potaie sa-i pun un varf de pantof pe labuta cat sa-i iasa macar putin smecheria pe ochi, Bibi al meu ma duse de nas pana in parc. Acolo Pisoias fu preluat la o baie de pupaturi de o bunicuta plinuta cu ochelari de baga si poseta de lac.
– Sotia? il intreb pe batranel.
– Ash, vecina de vis-à-vis, il trateaza de purici.
Salutand scurt m-am retras prin spatele batranelului de unde injectand o doza sanatoasa de “vezi tu pe dracu’ data viitoare” in ochii mici am plecat scotand si limba ca sa sigilez definitiv declaratia de razboi. Un politist care se impiedicase prin zona ma apostrofa cu aratatorul, Bibi ma impingea in zone cu bucluc. Ca sa-l imbunez m-am asezat pe o bancuta cu fata la soare si am inceput sa-i citesc poezii. Aveam o cartulie de buzunar care se jerpelise de cate oftaturi pusesem in ea. Recitasem prima strofa din imnurile iubirii cand il vazui pe barbatul de pe malul celalalt al bancii. Costum, cravata, pantofi dati cu crema. Era de rau. Am tresarit vizibil cand si-a dus mana la buzunarul de la piept. Agent CIA sau doar un Smith & Wesson? Individul scoase un plic alb, mi-l puse in poala, saluta si disparu, nu inainte de a-mi fi facut cu ochiul si a-mi ura o zi formidabila:
– Considerati-va servita! Va salut.
Ma simteam exact ca si Keira Knightley ( Love actually ). Stateam cu Bibi la televizor si nu era neaparat Craciunul ci mai degraba ziua mea. Suna la usa. Ma duc sa deschid, poate mi-a trimis mama tort cu nuca, cand colo Brad Pitt. Pune CD player-ul pe prag, Joe Cocker ii zice sa-si lase macar palaria pe cap si el incepe sa traga artistic de sireturi si cusaturi. Bibi ma intreaba nervos cine-i asta iar artistul imi face semn ca vrea sa ramana incognito. Ii spun ca e baiatul meu din prima casnicie mizand pe faptul ca frapat fiind de miscarile din bicepsi si pectorali n-o sa se apuce de calcule matematice. Cand mai are doar un petecut pe el produce un plic alb de dupa snurul de la spate si ma asigura ca am fost servita. Deci se poate si in film.
Dupa zambetul sarcastic al mesagerului deduc ca nu e vreo scrisoare de amor. Dupa text, e scrisoare de amor, de la tribunal.
Vecinul meu Giorgi Cluni ma dadea in judecata pentru hartuire sexuala.
Cand se mutase in bloc, ca si celelalte proaste colocatare, l-am gasit irezistibil. Atat de irezistibil incat i-am povestit si Anei despre el. Ana, prietena mea de o viata, m-a facut sa cumpar o tarta cu ciocolata si in cel ma ospitalier spirit american sa-i urez sedere placuta. De atunci Giorgi ma pisca de fund de cate ori ne intalneam pe casa scarii, adica foarte des, semn ca avea vizor cu proiectie de imagine in sufragerie. La inceput l-am intrebat enervata daca are vreun fetis pentru partea aceea foarte modesta a fapturii mele ( nu posed nimic bombastic ) dar ridica mainile cu inocenta intreband din priviri: “Esti nebuna? Ce-ai cu mine cucoana?”. Azi asa, maine asa, nici bronzatul artificial nu-i mai oferea alibi. M-am inarmat cu rabdare, cumparam mult si era a dracului de scumpa. Incepusem sa-mi scurtez fustele, lasam nasturii descheiati pana la buric la camasi, renuntasem si la sutien. Ma fataiam toata ziua de ici colo. Pana cand a inceput sa-i infloreasca pe fata zambetul acela de cunoscator si abonat la vinoteca. Atunci l-am prins nitelus de revere, l-am proptit de usa apartamentului si l-am pupat pana i s-au cerut perciunii la reanimare. Nici nasturi la haine nu mai avea cand i-am dat drumul. Dupa care am plecat sa-mi cumpar niste gablonturi.
Cu ce impresii ramasese Giorgi? Citez din plangere:
“Onorata instanta, am ramas socat de limbajul si comportamentul acestei femei, dupa eleganta si delicatetea cu care am tratat-o de cand m-am mutat in aceeasi cladire cu dumneaei.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s