Poveste de iarnă

cinderella

Condur de piele fină şi mătase
încalţă-n ceas târziu Cenuşăreasa,
îmbracă-te în voaluri şi dantele,
strânge pe mijloc roşii imortele,
aleargă-n grabă de şuviţe ronde
către caleaşca fructei rubiconde,
cuprinde-ţi răsuflarea iute în suspin
şi lasă bidivii sălbatici, tropăind
să bată drumul veşnicei mirări,
în căutări de dor de nicăieri.
Dansează-i prinţului, rotindu-te pe coapse,
cadrilul vechi, de curte, surâs din angoase
şi valsuri necuprinse pe aripi de viori
din lemn de trandafir, cu strune de fiori,
furată-mbrăţişare ascunsă-n subţiori,
tremurul blând din pleoape, petale strânse-n flori,
iubire încolţind din bobul de nectar,
cuprinsul palmei stinse în gustul dulce-amar
al nemuririi firii, al morţii pe simbrie,
al inimii ce fuge din miezul de stihie.
Şi ceasul care bate cinic la miez de noapte,
vânzând bucăţi de suflet secundelor, pe şoapte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s