Scarleta O’Harababura de la Ţară

feather tattoo

Bărbatul apucă ligheanul de aramă şi lăsă apa să-l apuce de umeri. Stropii reci alergau de jur-împrejur, plesnind de râs în aerul tare, crăpat de ziuă. Dimineaţa se opri în colbul cerului şi aruncă o privire din colţul ochiului, îşi strânse buzele şi-şi împinse indignată copiii din spate. Bărbatul apucă prosopul de borangic atârnat de gard şi prinse în el joaca pruncilor de apă. Trupul tare se lăsă mângâiat de pânza fină, după care se trase înapoi şi intră în casă. Apucă nădragii albi de pe divan, spumă de lapte cum îi plăcea mamă-sii să le spună. Întinse cămeşa brodată în fir de iarbă şi zâne de omăt, pe piept şi strânse cureaua lată, în trei catarame, pe mijloc. Întoarse ceaunul de pe plită şi din boarea de funingine îşi ferchezui priceput mustaţa. Era mândru bărbat Damian şi era frumos. I se dusese vestea în satele de primprejur. Îşi trase cizmele negre,din piele fină, pe picior, le făcuse de comandă la un şvab de peste trei sate. Agăţă cu degete lungi, frumos rostuite biciuşca din cui şi ieşi să strice liniştea curţii. Mai aruncă o privire spre casă, îl supăra gândul la cuşmă, dar renunţă. Trecu o mână hotărâtă prin părul bogat şi-l lăsă să se joace pe lângă urechi. Cu biciuşca la subsuoară, se lăsă dus la vale de uliţa abia trezită din somn. Ochi miraţi şi palme întoarse cu dosul peste gură se ridicară deasupra porţilor şi, împingând curiozitatea în gardurile înalte, i se aşezară în coaste, murmurând. Damian gândi să-i spărie olecuţă şi să-i întoarcă pe la casele lor, dar tot atunci o hârjoană îi dădu brânci de pe-un colţ de minte şi lăsă soarta să se spele singură pe cap.
La poarta Melentinei se lăsă liniştea. Satul aştepta cuvânt de la Damian. Şi aerul amuţise, căci păsările curmaseră zborul şi drumul spre Dumnezeu îşi coborî colbul din văzduh.
Melentina întindea pelinci pe frânghie. Pruncul o trezise în boala nopţii, flămând şi cu poftă de joacă. Bolborosi apoi cuminte în sânii grei de lapte şi se lăsă adâncit în somn, cu zâmbet îngeresc pe buze. Melentina îl aseză în covăţica în care mai ieri ţinuse făină, Damian nu se învrednicise, încă, să dreagă legănuţul. Îl ţinuse bunică-sa, scorojit de ani îl obosise datul de-a uţa. Întoarse capul când auzi murmur la poartă, apoi se lăsă liniştea. Melentina lăsă vântului pânzele albe şi luă copilul în braţe. Pruncul deschise ochii o clipă, după care, rezemând căpşorul de sânii plini, legănat în lapte dulce, se întoarse în vis.
– Melentina!
Damian intrase pe poartă şi în urma lui o roată de ochi aştepta răspuns. Obrajii femeii se rumeniră şi aerul se prinse cu mâinile-cleşte de gâtlej.
– Melentina, am venit să te fac nevastă!
Satul duse vorba în ecou, apoi întoarse liniştea cu urechile ciulite.
Femeia intră în bucătăria mică, o folosea doar vara, iarna se ţinea friguroasă şi nu căuta prieteşug omului. În dreapta uşii atârna de perete un ciob de oglindă. Acolo bărbierea Damian umbra nopţii. Ea venea pe furiş şi-l cuprindea cu mâinile de la spate, strângându-i-se pe trup. El o ameninţa, râzând, cu briciul, îi trăgea cămaşa de pe umeri şi-o săruta pe gât, cu arsură. Melentina fugări privirea goală din oglindă. De un colţ agăţase vălul cu lămâiţă de la mama. Cu mâna tremurândă şi-l aşeză pe creştet. Atunci îşi zări mâinile înroşite, crăpate de la spălat. Închise ochii şi două boabe mari aplecară durerea afară din suflet. Ieşi din casă, împovărată de dulceaţa albă.
Melentina deschise drumul spre biserică. Popa îngenunchease lângă o cruce de piatră, vorbindu-i lui Dumnezeu sau poate doar ascultându-l. O văzu urnind portiţa. Damian o prinse din urmă şi-i îngropă umerii mici în braţul lui ferm.
– Părinte, am venit pentru cununie. Vocea bărbatului trezi, ca din clopot, zidurile aţipite ale bisericii.
– Dacă ai poftă să ne urmezi, părinte, cununia va să fie la marginea satului, lămuri Melentina.
Damian îi făcu semn popii că el are a face plăcerea femeii, să nu se împotrivească. Alaiul o porni în urma Melentinei. Damian o ţinea trasă la piept, ocrotind femeie şi prunc de nepriceperea mulţimii.
Melentina poticni pasul la gardul Mariţei. Damian se încordă şi strânse, cu durere, umărul rotund.
– Melentina!
Femeia icni sub mâna supărată, dar nu se mai lăsă, ca altădată.
– Mariţă, ieşi la poartă că ţi-a venit ţiitorul să-ţi aducă cununie!
– Melentina! Damian o avertiză, pierzându-şi răbdarea. Satul deschise gurile rotunjite în ‘o’, a mirare, după care încremeni în aşteptare, cu ochii bulbucaţi aţintiţi pe casa vădanei. Umbla vorbă că Damian îşi răcorea nopţile fierbinţi la casa vădanei, în timp ce Melentina adormea în plânsul pruncului.
– Mariţă!
La fereastră horbota tremura îngreunată. Melentina îşi scoase vălul şi-l propti pe parul din stânga porţii.
– Să-ţi fie de bine, Damiene, mai zise, cu obidă şi întoarse marginile de drum spre casă. Popa se dădu cu un pas, să o urmeze.
– Mai are nevoie de tine, părinte, eu şi pruncul ne-om descurca. Când mi-oi lua om, are să ţină mâna pe sapă, nu pe biciuşcă, cu drag de ţărână şi casă.
Popa scoase o butelcuţă de sub anteriu şi fără să-i mai pese de ochii satului, căută înţelepciunea în sângele Domnului. Sătenii rămaseseră cu ochii beliţi pe Damian, neîndrăznind să ţină partea femeii. Vasilică, un copil de abia optsprezece ani, alergă în urma ei:
– Te duc acasă, Melentină …
– Încearcă numai, muceo, tună glasul lui Damian peste capetele trase în umeri. Băiatul, deşi îi tremura puful abia mijit, de mustăcioară, ţinu pasul cu femeia.
– Du-te acasă, Vasilică, îl dojeni blând Melentina, vremea ta mai stă un pic până să înceapă.
Îi mai aruncă o privire peste umăr lui Damian, după care lăsă capul pe spate şi râse cu inima, cu trupul şi cu tot soarele pe faţă, trezind copilul şi grija miezului de zi.
– Mariţă, ieşi din casă şi vină de îmbracă văl de mireasă, mai auzi glas iubit pierzând silabe, în depărtare. Lăsă tăcerea s-o strângă de pe drumuri şi, privind cu dragoste la copil, lăsă grija porţilor străine şi ţinu pasul drept, spre casă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s