Pretext ratat

fighting-young-couple-door-between-Small

Altădat’, când te-nghiţeau depărtările,
îmi trimiteai zefirul să-mi mângâie mările,
când erai dus şi nu ştiam de tine,
mă curtau fluturi albi şi roi de albine,
lilieci din pădure mă-mbrăcau în noapte,
mângâiere de aripi şi cămaşă de şoapte.
Trimiteai apoi toate roabele lunii,
să scuture flori, s-arginteze alunii
pe patul iubirii, legănând pentru noi
visul cald al durerii de-a nu fi amândoi.
Braţ de măr trimiteai, să mă strângă la piept,
să nu simt că nu eşti, că destinu-i nedrept,
mere dulci rumeneau obrajii din piele,
dorul se istovea în cerdac de nuiele,
iar când mâinile-mi devorau aerul, să te prindă
de un gând, de-o nălucă, de-o margine blândă,
plânsu-mi mă despărţea de uitare şi vis,
era chin şi nu izbăvirea ce dintâi mi-ai promis.
Altădat’, când plecai, nu uitai să săruţi
drumul nopţii-ntre stele şi patimi pe frunţi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s