Dinozaurul fricos si un caine de omulet

the good dinosaur

Mai sunt cinci zile pana la Craciun si de la sfarsitul verii, din coada sfichiuitoare a lui august, fiu-meu nu se mai satura sa-si revendice cadouri de la Mosul. Mai sunt cinci zile si aproape scapasem. I-am cumparat toata seria ‘Home alone’, tac-su i-a cumparat toata seria ‘Star Wars’ si mi-am platit si datoria ( Call of duty) catre x-box. Si totusi a trebuit sa merg si la cinema. Cand tot mapamondul isi trage burta sa intre inghesuit la Star Wars eu a trebuit sa-mi inving atacul de panica ( nu explic, chestii pur femeiesti ) si sa dau ochii cu bunutul dinozaur ( The good dinosaur ). Prima oprire popcorn. Fiu-meu prefera dulce. Urasc pana si mirosul. Pe cand eram copil un mos cu trei dinti de argint si fes cu molii la vedere facea popcorn pe jar langa pasarela de peste calea ferata. Cand mi se intampla sa trec pe acolo, cand mai ajung si eu pe acasa, simt inca mirosul sarat gadilandu-mi amintirile asa cum marinarii simt pana si in somn cand ii ia valul. La aparat o dolofana pitica cu inele groase in nas si pe degetul mare de la mana stanga. O suvita de par violet ii da ametita peste gura. Cer o portie mica de popcorn pentru copil, desi ma uit cu jind, doctorul e convins ca mor daca pun gura pe asa ceva. Dolofana imi zice ca portia mijlocie e mai ieftina daca iau si bautura. Fiu-meu sare in sus de bucurie de parca a inscris un cos la baschet. Merg pe mana fetei. La rest ma inseala. Cu o lira. Ma gandesc sa i-o las de colinda dar nesimtita ma priveste dispretuitor si abia atunci vad ca are si un cui in spranceana. Imi deschid haina sa vada ca la pectorali sunt la semigrea si-i cer lira inapoi. Casa de marcat imi da dreptate. Dolofana ii trage un pumn in butoane si-o face sa deschida gurita, apoi extrage moneda pe care mi-o freaca de palma cu ciuda. Un interminabil din spate imi sopteste la ureche sa chem seful de tura ca primesc bonus pentru onoarea de a fi fost inselata, poate chiar prajiturica ornata cu zmeura la care vede ca mi se scurg ochii. Dau din mana a Craciun si plec. Idiotul tot nu s-a terminat, vine dupa noi, scoate din celofan prajiturica pe care o ochisem dar mi-o refuzasem in ideea de a-mi proteja putin talia, ia din varful buzelor zmeurica, si-o roteste pe limba dupa care o striveste cu dintii lasand sucul sa-i faca flori la coltul gurii. Inghit in sec. Ma uit la infantil cum trece de la orgasm de degustare la orgasm digestiv cand o silfida cu doua coaste in loc de pometi si pene la urechi il trage de curea:
– Iar te dai in spectacol Norman? Va rog sa-l scuzati, de trei zile bea cidru si crede ca-i contaminat cu marijuana.
Ma prind la timp de mana care incepuse sa-mi tremure cu paharul cu Cola al copilului cu tot ( data aceea din an cand are dezlegare la toate nenorocirile ) si incep sa caut sala. Fiu-meu si-a umplut gura cu popcorn si imi face semn sa-l pup pe dintisori. De mici barbatii sunt impermeabili la ridicol. Sala e un 13. La ultimul etaj, ultima usa, Dante ma terorizezi? Aproape goala, aproape pentru ca la trei palme de scaunele noastre ne sufla in cefe doi plictisiti. Ea un munte de bunatate pravalit pe un scaun si jumatate. El – franghia de siguranta. Ne zambesc tamp in timp ce se foiesc pe scaune. Reclamele se deruleaza deja pe ecran. In timp ce ninge cu popcorn pe picioarele mele accept la rugamintile copilului, mai mult de frica sa nu fiu pusa sa matur daca neastamparatul nu inceteaza, sa revenim pentru Kung-Fu Panda 3 si pentru Chipmunks ( Alvin and the chipmunks 3 ). Tatal veveritelor vrea sa se insoare cu o mama singura, cu un copil gata crescut, care ragaie. Fiu-meu e in extaz, daca nu sunt in stare sa fac rost de un astfel de individ, macar sa-l aduc sa-l vada pe asta. Calvarul mamelor singure asta e, un calvar. N-apuc sa regret. Jack Black ma fixeaza cu privirea de sub o pereche nostima de ochelari. Inca rad de placere cand King-Kong, varianta blonda sau poate un tataita, iese dintr-o carte si dupa el inca vreo zece mii de bau-bau-uri. Goosebumps. Piele de gaina. Si la interior si la exterior, caci la final de reclama se declanseaza atacul piticilor de gradina. Un singur lucru mai era sfant sau nostim, dupa caz, pe lumea asta. Piticul de gradina. A venit Forta si l-a trezit. La Star Wars sa mearga cu tac-su. Cu astfel de cosmaruri eu cand mai dorm?
Inca filosofez, mai mult de frica sa nu se prinda fiu-meu ca si la varsta asta sunt inapta pentru cinema. Inepta o fi fost mai corect? Hm…
Incepe filmuletul, care dupa titlu pare asa ca un plasture cu nicotina dupa ce spaime am tras.
O familie americana de dinozauri brachiosaurus ( americani chiar si cand nu se inventasera hamburger-rii si hot-dog-ii, si vegani peste toate ), cu trei copii, un baiat mare, o fata la mijloc si un fraier fricos, traiau din agricultura, coceau papusoi. Un fel de zmeu le fura din rodul muncii. Parca te gadila putin cand descoperi olecuta de Praslea cel nevolnic si papusoaiele comestibile ( nu de aur, ne zice maestrul Dan Alexe si nu de unde credea Ispirescu, ci cu un aer mai caucazian asa – ‘Dacopatia si alte rataciri romanesti’ ). Zmeul se dovedeste a fi un pui de omul cavernelor, dar care se comporta ca un caine, un fel de lup semidomesticit, merge in patru labe, miroase tot ce prinde si e cel mai bun prieten al dinozaurului. Dinozaurul cu dizabilitati emotionale da piept cu inundatiile, ramane orfan de tata, ca si Regele Leu  ( The Lion King ) si din inundatii in inundatii reuseste sa-si evalueze rugozitatea, semn ca apa trece … ale dracului pietre, raman. Apar si niste pterodactili care sustin ca sunt de la SMURD cand de fapt sunt niste fomisti puturosi care cauta suflete candide sa le procure hrana salvata de la inec si o familie de cowboy T-rex care isi cauta turma de bizoni sau boi cu spata groasa rapita de niste carnivori, care arata si se comporta ca lupul rus din ‘Nu pogodi’. M-am facut ca uit de un tip de triceratops cu anxietati, cu talismane de omizi, vulpita si bufnite preistorice care ma reprezinta cu cinste si de niste arici cu simtul umorului. Morala filmului e familia cu bune si cu rele si cu un tarc de gaini mai rele decat nuclearele si ne-a facut si pe mine si pe fiu-meu sa plangem, el preadolescentin, eu menopauzala, fir-ar ai dracului de hormoni nenorociti care isi fac de cap si la desene animate. Pentru plictisitii din spate au lucrat insa fara chitanta, s-au mozolit in intuneric dupa pofta inimii, pot sa jur ca am auzit fasaitul lenjeriei prin trei straturi de haine si fiu-meu a conchis intelept cand s-a aprins lumina ca si-au adus copilul din burta sa vada filmul, ceea ce l-a si emotionat. Pe mine nu, sa torturezi o femeie divortata, care nu stie cand si daca mai are parte de vreo pupatura, o ora si jumatate mi se pare o incalcare nerusinata a drepturilor omului. Mai ales cand e luata pe nepregatite. La desene animate. La ‘Goosebumps’ va rog sa aduceti si un prieten, daca nu macar tu Mosule Craciun sau ce vrei tu sa fii, daca nici anul asta nu ramai peste noapte, de la anul esti trecut in rezerva, pariez pe Grinch.

P.S. Ce m-a emotionat cel mai mult a fost cand tatal dinozaur, care moare la inundatii ca sa poata praslea sa devina eroul principal, isi scoate noaptea copilul cel timid la o plimbarica cu rol educativ. Isi invarte magistral coada si din iarba se inalta milioane de licurici. Sufli usor pe o gaza si o transformi in steluta zburatoare. Ca si visele noastre, le dam cu sclipici si cand sa ne bucuram de ele isi iau zborul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s