Temă acasă la amabilitate

i'm evil

Mă exmatriculaseră de la facultate, în mare parte pentru că nu mă trezeam să ajung la timp la cursuri plicticoase, iar când binevoiam să cercetez cum mă mai împac cu echilibrul pe două picioare, sistemul digestiv, supus sistematic înfometării ( ăia de se plâng de greutăţile postului Paştelui habar n-au cât de ascetică era viaţa studentului obligat la comunism, în timp ce pe ei nu-i obligă nimeni la bigotism ), hotăra ca măcar cafeaua să fie decentă şi s-o savureze în oraş. Zoombie clasaţi faună, ca şi mine, curgeau lin către gurile de metrou, prin care ne răspândeam în baruri întunecoase, unde împărăţea veşnic mahmureala şi se-auzea poezie. Din ‘dolce far niente’, sau pe-aproape, am fost dată afară peste noapte şi m-am trezit în borş acrit cu zeamă de tărâţe şi spurcat cu smântână ţeapănă ca untul. Eram mare cusătoreasă, croitoraşul cel viteaz mă vizita nopţile doar ca să numere câte ace mai frânsesem la maşina de cusut, să-mi spună că folosesc greşit degetarul şi să facă haz, în general, de muncă cinstită, fără ajutor de la zâne şi spiriduşi. Lucram într-o secţie eminamente de sex feminin. Doamne şi domnişoare cu frica lui Dumnezeu şi mâini îndemânatice. Pentru că purtam blugi, pe care mi-i decolorasem pe la cusături cu soluţie de clor, ca să pară de import, mi-au spus din prima zi că arăt ca o curvă. A doua zi au decis că de fapt eram o curvă.
Cârpele rămase după croi erau învârtite într-un fel de spirală, prea colorată să fie yoghină şi o dată pe lună un camion, învăţat mai degrabă cu munca de şantier, venea să le colecteze. Pentru că nu existau bărbaţi în secţie, doamna şefă a decis că umerii mei, la câte fuseseră expuşi!, se vor descurca cel mai bine. Cu balotul, parcă căzut din curcubeu, în spate arătam ca un melc cosmic şi târându-mă spre camion, am început să-mi cânt singură ‘Melc, melc, codobelc’, sub ochii plictisiţi ai omului cu ţigară, care-şi păzea volanul. Două calfe de ceasornicar, de la un chioşc de peste drum, s-au prins în joacă şi săltându-şi pe spate din baloţii rămaşi, au început să cânte laolaltă cu mine, în timp ce improvizau o repriză de sumo. Veselia ne-a fost aproape fatală, căci unul din baloţi s-a sinucis, cochiliile sunt în general nişte prelungiri fragile, şi a trebuit resuscitat, în ţipetele indignate ale doamnei şefe şi ale domnişoarei şefe adjunct. Degeaba le-a promis ceasornicarul o reparaţie gratuită, ca să-mi salveze pielea, mă aşteptau zile de cazne sufleteşti şi hămăleală fizică. Curva era greu de dovedit.
Au urmat poveşti cu negri, deşi elegant ar fi fost să răspândească poveşti de alcov cu persoane de culoare, dar pe vremea aceea rasismul nu era specificat oficial în România. Aveam să mă minunez şi mai târziu, când aveam să fiu acuzată de nişte mândre reprezentante ale armatei române că nu dădeam pe la instrucţie din cauza unor aventuri exotice, cu sandale din Orientul Mijlociu. E remarcabil cât de repede circulă, prin vâna populară, bârfa amantlâcului de import-export. Cucoanele astea nu ar fi pângărit un suflet curat, de român, asociindu-l cu o târfuliţă internaţională ca mine. Comunismul pur şi simplu nu mă mai încăpea. Pentru că aveam drept supapă o pauză de masă generoasă, de o oră, o petreceam cu tata, care avea un birouaş în împrejurimi. Pe drum mă dădeam de trei ori peste cap şi intram pe uşă cuminte, ca o Şeherezadă, aducând cu mine o poveste călduţă, abia scoasă de la brutăria populară. La tata scaunele erau mereu ocupate cu femei frumoase, mirosind îngereşte, cu degete lungi şi fine şi unghii îngrijite, vopsite, neapărat, în pasteluri. Doamnele scoteau câte o tabacheră aurită din geantă şi mă serveau cu ţigări subţiri, de foi, în timp ce tata îmi turna un coniac franţuzesc, dintr-o sticlă pe care o ţinea sub cheie.
– Trebuie neapărat să faci ceva, nu poţi lăsa nişte … mă rog, nişte femei simple să-şi bată joc de fată!
– O să merg să stau de vorbă cu ele, răspundea invariabil tata.
Într-o zi, după ce înjurasem excesiv la un campionat de gimnastică, semn că nivelul de stres se apropia de zona de avarie, m-am trezit cu tata la uşa secţiei, exact când se striga pauza de masă. Doamna şefă l-a preluat din prag şi l-a invitat să împartă o cafeluţă cu ceaşca ei şi alte câteva, de la setul de încredere. Tata a aruncat o privire de ansamblu şi, cântărindu-şi până la miligram vorbele, mi-a aruncat, în timp ce-şi făcea intenţia nevăzută:
– Nu ştiu ce caut aici, că nu e nimic de f*tut.
Şi dus a fost.
A doua zi a început Revoluţia, la Timişoara. După două săptămâni am apucat un tren spre Bucureşti. Dacă tot nu mai aveam serviciu, era bine să mă întorc la şcoală şi să învăţ cum să întorc poporului sacrificiul pe care-l făcea să mă ţină pe mine la şcoală. Aveam, teoretic, experienţă în relaţii internaţionale.

P.S. Prin anul trei de studenţie m-am împrietenit cu o fată care avea un amic de culoare. În acel an, în Regie erau cazaţi doar doi studenţi de culoare, dintre care unul era amicul în discuţie. Deşi era foarte popular, când a hotărât să-şi serbeze ziua de naştere, cu un chef de tradiţie studenţească românească, înafara de amica noastră comună niciunul dintre invitaţi nu a catadicsit să vină. Fata a venit la noi în cameră, să ne roage să venim să sărbătorim un necunoscut. Am încercat să mai adunăm băieţi şi fete, dar am fost refuzate şi privite de sus. Până la urmă ne-am prezentat trei fete, cu o cutie de ness cadou ( cu asta nu puteai da greş niciodată ). Trei fete şi un băiat de ciocolată. De câte ori mă simt tristă şi învinsă de viaţă, îmi aduc aminte de privirea acelui om, pe care l-am găsit plângând pe un scaun cu trei picioare, de ziua lui de naştere, departe de casă şi de tot ce îi era drag, părăsit de prieteni, nu la greu, ci la foarte bine. Vine Crăciunul şi sper ca Maria să strângă la piept şi nişte suflete de abanos.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s