In Craciunul rastignirii mele

snowman Jesus

Nu exista Rai. Implicit nu exista nici Iad. Exista oameni. Ei fac totul posibil.
Nu e nevoie de Dumnezeu sa-ti lateasca fata intr-un zambet asa cum n-a fost niciodata nevoie de Diavol ca sa-l ingenunchezi pe cel de langa tine. Nu exista in Satana rautate si vanitate cat se poate adaposti in oameni. Si nici dragoste mai multa in Dumnezeu cat se poate frange umilita intr-un senin de copil. Icoanei de Diavol ii daruim cu sinceritate, egali cu noi insine. Lui Dumnezeu ii cedam greu, bisnitarind mereu ceva la schimb.
Nu, Dumnezeu nu si-a trimis fiul pe Pamant, Dumnezeu a trimis o poveste, un cantec de lebada. Ca sa tina aprinsa candela Creatiei s-a lasat ucis in abstract, in Cuvant, il El insusi. A dat omului puterea de a dumnezei: de a iubi, de a pedepsi si de a ucide. Iertarea are picioare moi si inca n-a ajuns. Mangaierea s-a scurs pe fatade ca o vopsea prost conceputa, fara consistenta si tulbure la culoare.
Sacrificiul lui Dumnezeu a trecut neobservat. Zambetul fugar pe chipul Diavolului a fost fotografiat. Oameni si amintiri.
Arheologii lui Dumnezeu ratacesc inca pe Calea Lactee.
Oamenii se schimonosesc frumos la ferestre.
Casele sunt goale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s