In Craciunul rastignirii mele

snowman Jesus

Nu exista Rai. Implicit nu exista nici Iad. Exista oameni. Ei fac totul posibil.
Nu e nevoie de Dumnezeu sa-ti lateasca fata intr-un zambet asa cum n-a fost niciodata nevoie de Diavol ca sa-l ingenunchezi pe cel de langa tine. Nu exista in Satana rautate si vanitate cat se poate adaposti in oameni. Si nici dragoste mai multa in Dumnezeu cat se poate frange umilita intr-un senin de copil. Icoanei de Diavol ii daruim cu sinceritate, egali cu noi insine. Lui Dumnezeu ii cedam greu, bisnitarind mereu ceva la schimb.
Nu, Dumnezeu nu si-a trimis fiul pe Pamant, Dumnezeu a trimis o poveste, un cantec de lebada. Ca sa tina aprinsa candela Creatiei s-a lasat ucis in abstract, in Cuvant, il El insusi. A dat omului puterea de a dumnezei: de a iubi, de a pedepsi si de a ucide. Iertarea are picioare moi si inca n-a ajuns. Mangaierea s-a scurs pe fatade ca o vopsea prost conceputa, fara consistenta si tulbure la culoare.
Sacrificiul lui Dumnezeu a trecut neobservat. Zambetul fugar pe chipul Diavolului a fost fotografiat. Oameni si amintiri.
Arheologii lui Dumnezeu ratacesc inca pe Calea Lactee.
Oamenii se schimonosesc frumos la ferestre.
Casele sunt goale.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s