Tăciunele meu Crăciune

alice-winter-tree-baubles

Trenul începu să se ţină cu o mână de şale, târâind ultima suflare la destinaţie. Am scos capul pe fereastră şi cârlionţii largi mi-au îngheţat în poză, nu de la vânt, nici de la fixativ. De la şoc. Pe peron, învârtite ca nişte ciuperci după ploaie, babele tropăiau de frig. Mai erau trei zile până la Crăciun, zăpada stătea să cadă, dar mai lăsa gheţii şi chiciurii onoarea ultimului dans. Îmbrăcaseră mantourile lungi de blană, asortate cu tocă şi manşoane miţoase. Oricine le-ar fi văzut, le-ar fi putut confunda uşor cu aristocraţia rusă. Şi la gândurile siberiene care le rânjeau prin cap, nici nu era departe de adevăr…. Promisesem să ajung acasă, deşi mă răzgândisem de trei ori în 24 de ore. Acceptând să stau cu ele de sărbători, acceptam o opţiune proaspătă de peţitor din mahala, ales cu grijă, cu recomandări de la familie şi vecini şi verificat, până la a treia generaţie de predecesori, de poliţia fără scrupule a babelor. În materie de soţi, babele mele erau enciclopedie, manual de utilizare şi critică literară. Deşi muream de mila mea, faptul că celălalt era servit direct de pe foc, cu furci caudine şi deasupra îi străjuia sabia unuia Damocles, gata să substituie un cuţit bont, mă mângâia ca porcii în noroi. Peste toate, alternativa ar fi fost o garsonieră cu igrasie şi gândaci de bucătărie, în capitală, o mână de macaroane şi toate economiile risipite pe trufe de ciocolată şi fursecuri de la Capşa. În materie de meniuri de Crăciun şi Anul Nou imaginaţia babelor rivaliza cornul abundenţei. Şi acum mă mai întreb cum din bani atât de mici umpleau burţi flămânde, acasă şi în străini. Erau ani săraci în bunuri, bogaţi în bunătăţi.
Şi mantourile, care începuseră să se teamă de molii, aveau să-şi caute peţitori, joia, la târgul de vechituri, în anii ce aveau să vină, dar babele nu plângeau nici măcar în combinezon, în preajma lor grădina schimba floare cu floare, fără frică de îngheţ, pe sub piele aveau sobe de teracotă.
Când am coborât din tren, au început să ciripească toate odată. Când vorbeau pe nas, afectate, însemna că nenorocitul era prin apropiere. Nana semnaliza din coada ochilor direcţia de unde aştepta să fie împachetat cadoul.
– Vali?
– Lili!
– Unde te-au găsit fetele? În ce ladă de zestre?
– Fetele?
Îmi dau ochii peste cap, bărbaţii sunt broaşte ţestoase în lumea apropo-urilor şi a diplomaţiei de moment. Îi arăt, din priviri, cui trebuie să pupe mâna. Sprâncenele îl lasă baltă, în timp ce babele încep să-şi zvânte guşile respectabile, de râs.
– Reta, nu ţi-am zis eu că ăsta e bun de soţ! Până calculează factura la curent, ai timp să-ţi mai cumperi o poşetă.
– Măcar nu e mutălău, ca ăla pe care ni l-ai prezentat data trecută, Vera, dragă …
– Iar începeţi? Când se emoţiona, dădea în bâlbâială şi n-a vrut băietul să facă impresie proastă … Era de familie bună, casă cu etaj, tată-său funcţionar la primărie …
– Doamnelor, îl faceţi şi pe Vali să dea în bâlbâială! Ultima oară când l-am văzut, se ascundea de nea Tache, care-l lua în râs că o plimba pe Minodora a Vasilenei, cu gâscan cu tot.
– Hahaha! Fetelor, vă mai aduceţi aminte de gânsacul Minodorei? O urma peste tot! Îl crescuse de bobocel şi nu lăsa pe nimeni s-o pupe, fără să-l înhaţe de fundul pantalonilor. Ia zi, băiete, i-ai venit de hac?
– Nu-ţi aduci aminte, Mariţă, că l-a făcut Vasilena mâncare rece, când i-a zis Tache că e epidemie de amigdalită? I se făcuse milă de amărâtul ăsta, că avea toţi nădragii peticiţi pe dos.
– Bia, Nana, tanti Vera, naşa, Florica … hai să facem un efort şi să nu-l colindăm pe Vali înaintea copiilor.
– Ţi-am zis eu c-o să-i placă de ăsta …
– Vali, cum de te-ai pricopsit cu slujba asta ingrată? Te-a pus maică-ta la avizier?
– Mai rău, mă ameninţă cu datul afară din casă. Când am auzit că urma să mă întâlnesc cu tine, am dat popii un acatist, de bucurie. Nu vrei să te măriţi, nu?
– Dacă zic da leşini?
– Nu, nu ştiu … fir-ar …
– Trage aer în piept şi curăţă-ţi plămânii de frustrare. Nu m-am gândit la tine. Dar dacă păstrăm aparenţele, vom avea sărbători de-a dreptul fericite …

– Uite cum şuşotesc ca doi porumbei, simt că fata nu mai e aşa proastă …
– Seamănă cu mine, Gelu a început să citească termometrul când îl aveam deja pe Sorinel. Şi tot îi era cald.
Vali îmi împrospăta memoria, cu prieteni şi întâmplări. Avea o voce plăcută, de casă. Ajunsesem într-un zâmbet cunoscut.
– Ce brad frumos aţi făcut! Pentru mine?
– Ai adus globul?
În fiecare an, de Crăciun, le cumpăram un glob. Unul neobişnuit, în jurul căruia ticluiam o poveste. În Noaptea de Ajun ne adunam în jurul bradului, ne bucuram de cadouri, ultimul dezbrăcat de spoială era globul. Le cumpăram de la artişti plastici, erau făcute manual, până la cel mai intim detaliu. Rotunde şi calde. Sferele cerşesc perfecţiune şi sunt des decretate reci. Dar sferele sunt perfecte pentru mângâiat, pentru pus la dormit în căuşul palmelor. Poveştile lor trebuiau să fie, deasemenea, rotunde, grăsuţe, bonome şi vesele-n clinchet, ca nişte clopoţei cu gurile astupate.
De data asta, pentru că mă hotărâsem târziu să părăsesc mizeria singurătăţii de sezon, am mai găsit doar lunguieţe, ca nişte lacrimi oprite pe obraz. Cele rotunde plecaseră deja în lume.
– Arată ca o sfeclă înfiată de uscăciune, începu să râdă Nana.
– Ca o …
– Taci, Florica! Avem oaspeţi …
– Ca o perjă în dulceaţă am vrut să zic, tanti Anica.
– Ce poveste ne-ai adus?
În timp ce îmi adunam cuvintele, începutul poveştii trebuia să fie incitant, babele credeau că magii ne ascultă şi aveau să ducă poveţe pruncului Domnului, Vali, îndrăgostit la minut de căprioara înzăpezită pe glob, l-a strâns prea tare, s-o încălzească şi globul s-a spart în farâme, lăsându-i pe palmă bobiţe de vâsc, ruşinate şi un pic dureroase.
– Albul de zăpadă! Hai, Liluţă, spune-ne povestea Albului de zăpadă şi a cetei, în cioburi, de pitici.

Anunțuri

Un gând despre “Tăciunele meu Crăciune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s