Nici acum nu stiu

kissingghostpic2013

 

Imi lasase o nota in cutia postala. Cutia postala care avea marginea de jos indoita, sfidandu-ma cu aroganta sa comentez. Toate gospodinele de pe casa scarii isi trimiteau copiii sa-mi ridice scrisorile. Dupa ce le citeau in cor la o cafeluta lipeau marginile cu faina scuipata cu apa si trimiteau copiii sa le puna la loc. Scrisorile aduceau in general vesti proaste, vestile bune foloseau telefonul, asa ca ar fi fost pacat sa ma indeparteze din calea lor. De data asta hartia mirosea a vanilie, semn ca pe undeva guri flamande devorau cornulete cu nuca privind pe vizor.
Imi dadea intalnire a doua zi la un restaurant unde nu fusesem impreuna desi era la moda. Era semn ca era vorba despre el, lui ii placea galagia. Pentru mine ar fi ales unul in pragul falimentului unde patronul ar fi venit sa-mi sarute personal mana si sa ne recomande specialitatea casei. Ne placeau crasmele. Asta era cam singura propozitie in care puteam sa ma refer la noi fara sa ma enervez. Nu stiam la ce sa ma astept, dar cand stiusem cu certitudine ceva despre el?
Il parasisem dupa mai bine de un an. Nu e cea mai fericita exprimare. De fapt nu fusese al meu niciodata, ii placea sa spuna ca este, simteam ca ma pedepseste pentru secrete numai de el stiute. Pur si simplu intr-o dimineata m-am trezit si mi-am dat seama ca el e doar o fotografie intr-un album, un album pe care daca-l atingeam s-ar fi spart in milioane de particule de praf, mi-ar fi intrat in ochi, m-ar fi facut sa plang putin apoi ar fi cazut pe podea fara zgomot, fara cruce. Fotografiile pretind ca incalzesc sufletul, de fapt oamenii din spatele ochilor te tin in brate.
N-a impartit cu mine niciun cuvant, m-a lasat sa plec ca si cum planuise toate astea. Intre timp probabil gasise vreo brosa ratacita in sertar, desi ar fi fost greu sa-i numesti proprietara cata vreme nu arunca amintirile niciuneia. Se hotarase probabil sa inceapa retrocedarea gunoiului catre indezirabile cu mine.
Cand am ajuns nu era singur. Dintre toti prietenii lui X fusese singurul care nu ma suparase niciodata. Ceilalti ii tineau isonul din placere. Comandase deja bautura mea preferata. Ferice de uitarea selectiva.
– Vreau sa-ti povestesc despre Nora, mi-a aruncat fara nicio introducere.
Doua ore oarecum pretioase, avand in vedere ca ziua abia dadea ghes in amurg, am ascultat cum a iubit, suferit, nedumerit, zadarnicit si pretuit esenta de femeie care se statornicise pentru el in Nora. Depasisem limita de alcool pe care mi-o impusesem inca din ziua cand realizasem ca face bine la socuri, tradari si dureri de masea. Ma linistise ca plateste el. Asta da grija.
X dadea din cap in scop umanitar, semn ca auzise si versiunea necenzurata.
Fizic imi era rau. Mental imi era cald. M-am ridicat de pe scaun si m-a prins strans de mijloc. Isi ingropase fata in mine ca intr-o cofa.
Ce asteapta barbatii de la tine dupa ce iti povestesc despre cea mai minunata femeie din viata lor? Nici acum nu stiu.
Atunci aveam nevoie sa-mi scot stomacul la plimbare pana nu facea ravagii tot alcoolul pe care-l ingerasem. Ulcerul era un blestem pentru mine.
L-am desprins de mine si am fugit la toaleta.
– Unde pleci? il auzeam cum racnea dupa mine.
X il linistise.
– Vine inapoi, si-a lasat geanta pe scaun.
Am blocat usa caci nu stiam ce altceva sa fac. Plangeam si radeam si imi era cumplit de rau. Dupa ce am facut pace cu tot ce se zbatuse chinuit in mine nici oglinda nu ma mai putea privi in ochi. Am spalat de pe fata tot ce cu cateva ore inainte ma facuse sa ma simt frumoasa. N-am iesit decat dupa ce ma impacasem cu urata care-si facuse loc intre oglinda si mine.
– Vii acasa, da?
Ma uitam la el si eram convinsa ca altadata intelesesem ce limba vorbea si ca undeva intre ultimele doua tururi de vodca am pierdut un fel de dictionar la purtator pentru ca acum n-as fi putut deosebi subiectul de predicat si nici din citatele din latina n-aveam unul pitit sub limba sa pot sa-i dau drumul sa zboare ca unui pui de randunica ajuns la majorat.
Daca as fi fost o plangareata si punand cap la cap toate momentele in care m-a chinuit fara incetare de cand l-am cunoscut, acum as fi fost doar o mana de carpe scaldate intr-o balta fara stuf si chelnerul chemat de urgenta ar fi presupus ca un betiv de origine incerta n-a mai apucat sa se apuce de manerul usii de la toaleta.
Ce-o fi vrut sa zica, ma gandeam. Era o capcana probabil. Ar fi putut sa-mi insire tot prapadul asta inainte ca sa ma faca sa plec, acum ce rost mai avea? Nu era timpul sa fie fericit si sa sarbatoreasca faptul ca plecasem frumos, cuminte si fara pic de scandal? Ce voiau de fapt barbatii in general si acest barbat in particular? Nici acum nu stiu.
X s-a scuzat ca a baut prea mult si a plecat. Incepusem sa tremur. Cel mai greu imi e cand nu mi-a mai ramas nimic de spus. Oamenii au nevoie de confort continuu, chiar si cand te urasc. Eu sunt un dezastru in materie. Nu stiu sa ogoiesc mamos. Stiu sa ma bat, sa ocrotesc , sa scutur de umeri, sa-ti rad in fata, sa te cert, sa te amuz dar la mamoase era asa o inghesuiala la prelucrarea coastelor ca mie mi-au dat drumul cu parasuta.
Bunica-mea venise cu gaselnita asta, daca nu te mai intelegi deloc cu barbatul baga-l in dormitor si acolo lasa-l lamurit sau nelamurit dupa cum iti vine la indemana. Cand nu mai ai cuvinte in vocabularul relatiei scoti din maneca ce ai pitit cand s-au impartit cartile si nu tragi de tiv. Poate ca asta isi dorea si el, un zbor perfect inainte de catapultare.
– A fost ziua mea si n-ai venit …
– Ziua ta? Zi-ziua ta? m-am balbait frumos. Nici acum nu stiam cand era ziua lui, nu-mi spusese, de ce acum parea important? Nici el nu-mi cumparase flori de ziua mea, la asta se reducea ce avusesem si ce nu?
– Da, ti-am trimis un mesaj. N-ai raspuns.
– Mesaj?
– Nu mai repeta tot ce zic! De ce n-ai venit?
– Ce rost mai avea? Tu nu ma vrei …
– Ba avea rost, inca mai are …
– De ce? Spune-mi! De ce?
– Pentru ca … hai acasa, nu ma intorc singur.
Ce vor barbatii? Nici acum nu stiu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s