Să mă aştepţi în poartă, domnişoară, să-ţi prinzi în pumn dantela din rochia uşoară, să-ţi pleci în nori seninul din priviri şi în obraji s-aprindă sfiala trandafiri. Pe umeri să m-apese dorinţa obosită, să urce-n mine tremur, prinsoare de ispită, să certe dor, în mine, obida mânioasă a voinicilor ce-aduc amurgul de la coasă, să freamăt până-n deget, să-ţi desenez pe gură dulceaţă de căpşună, pe inimă arsură, să râzi ca de-o mirare, s-ating şi să sărut tot ce-a fugit de mine, în noapte şi-a durut, să mi te-aşezi pe suflet, să-mi mângâi supărarea şi-apoi să strângi în braţe, să domoleşti chemarea, să-mi furi din vene pulsul, din inimă o rană, să-nghiţi din mine plânsul, să mor uşor, pe-o pană şi vântul să ne zboare în noapte, între stele, îngerii să ne cânte, să plouă cu inele.
Frumoasă.Cînd a fost scrisă?
ApreciazăApreciază
31 decembrie 2015 🙂
ApreciazăApreciază