Sa ma astepti in poarta domnisoara,
sa-ti prinzi in pumn dantela din rochia usoara,
sa-ti pleci in nori seninul din priviri
si in obraji s-aprinda sfiala trandafiri.
Pe umeri sa m-apese dorinta obosita,
sa urce-n mine tremur, prinsoare de ispita,
sa certe dor in mine obida manioasa
a voinicilor ce-aduc amurgul de la coasa,
sa freamat pana-n deget, sa-ti desenez pe gura
dulceata de capsuna, pe inima arsura,
sa razi ca de-o mirare, s-ating si sa sarut
tot ce-a fugit de mine in noapte si-a durut,
sa mi te-asezi pe suflet, sa-mi mangai supararea
si-apoi sa strangi in brate, sa domolesti chemarea,
sa-mi furi din vene pulsul, din inima o rana,
sa-nghiti din mine plansul, sa mor usor pe-o pana
si vantul sa ne zboare in noapte, intre stele,
ingerii sa ne cante, sa ploua cu inele.
