Coafuri fierbinţi

dinner

 

O petrecere de Revelion. La prieteni. Mai întâi ne-am aşezat la masă. Cu toţii lucraserăm până târziu, împopoţonându-ne după doar o cafea. Noroc că avusesem grijă de aranjat de păr şi manichiură pentru Crăciun şi victime de război fuseseră puţine. Mă uitasem în oglindă, cu părere de rău, nu pentru că în anumite locuri eram grasă, iar în unele doar obosită, ci pentru că vânam nişte schimbări în noul an şi trebuia să fiu atentă la detalii, ca să pot observa diferenţele. Nu înţeleg depresiile de sfârşit de an. Trec la braţ cu ele unii, pentru că îmbătrânesc, unii pentru că au cumpărat degeaba vâsc, alţii pentru că n-au terminat de plâns. Dacă vreo nedumerire, din cele 365 trecute, mă împinge la sinucidere în filozofie, beau o vodcă înainte şi dacă tot n-am aderat la vreun curent mai senin, mai beau una.
La masă mă aşezaseră între cel mai bun prieten al meu şi cel mai tăcut invitat. Întotdeauna vorbeam mai mult decât cerea eticheta, relevând, în general, lucruri care ar fi fost bine să rămână mistere, aşa că gazdele luaseră măsuri, plasând în compensaţie. Soţia prietenului îşi ridica sprâncenele pensate în ritmul muzicii. Undeva, într-un colţ, un vinil îşi răcorea aversiunea faţă de pojarul duduiţei responsabile cu circulaţia hemoglobinei şi leucocitelor. Îşi scârţâia unghiile circular, ca nişte patine pe prima gheaţă. Dacă mă lăsam pe-o rană, contaminată de zăpuşeala activistă antiparacetamol, mi se părea că sprâncenele Luizei se angajau într-o mişcare hip-hop sau poate un punk avangardist. Mi-am dat seama că începusem să-mi sug degetul, scăpat în maioneză, abia după ce un vârf de pantof de lac a încercat să-mi trimită glezna pe lumea cealaltă. Luiza îmi făcea semne să nu-l las pe bărbatu-său să se îmbete. Având în vedere că scopul principal al reuniunilor de Revelion era să te îmbeţi, după ce-ţi scoteai la dans nevasta de câteva ori, m-am tulburat încercând să găsesc un sens ascuns. Am aderat din sprâncene la mişcarea alor ei, cu o pancartă care cerea instrucţiuni precise de aplicare, fără a mă abate de la litera legii. Între timp, mocofanul în cauză mi-a pus paharul, vârat în alcool până în gât, în mână şi, ciocnind cu stropi, mi-a zis:
– Ce faci, nu bei?
Nevastă-sa a dat, a lehamite, din mână şi s-a prins cu palmele de propriul recipient cu poţiune anticicăleală.
De partea cealaltă a fiinţei mele era tot linişte. Am scăpat, strategic, pe covor, o roşioară tip cireşică, nu pe bombeu, căci ar fi putut avea obraji de piele întoarsă, atât cât să observ dacă croiala pantalonului era făcută manual, sub soare italian sau sub umbrela Londrei. Ca să ştiu cât m-ar fi costat dacă scăpam şi spuma de icre. Un domn dară, şi încă unul elegant! Observasem că pe partea dreaptă a sacoului avea o frântură de pene, stilizate manual. Îmi căzuseră ochii pe ele când, printr-o mişcare bruscă, o muşcătură de dantelă îmi sperie jartiera şi aia o luă uşurel la fugă. Încercasem să fiu un pic dură cu ele, să nu se mai repete, iar gentlemenul de lângă mine îmi ţinu cu graţie rochia, ca pe un paravan, cât le-am  explicat regulile de integrare în societate. Chestia asta m-a cam scos din poziţia de echilibru, în materie de celibat, pe care o adoptasem la începutul petrecerii.
Hm! În sfârşit un an interesant! 
În capul mesei stăteau gazdele. Dacă n-aş fi avut problema pulpelor în minte tot timpul, aş fi observat că s-a dat drumul la turnir. La început săgeţi, dintr-un capăt în celălalt. Pe sub masă se puneau deja pariuri.
Soţia era brună, frumoasă ca o zeiţă alunecată de pe o monedă ateniană. Ochii negri ardeau în jar propriu şi ar fi putut tăia cartofi pai dintr-o privire, cu precizie de milimetru. Purta o rochie sângerie, dominată de o floare cu sclipiri de smoală fierbinte, pe umăr.
Soţul era Hollywood-ian. Brun la rându-i, dar cu un ten perfect, giugiulit de măşti cu lactate şi ochi stropiţi cu miere de albine. Bine că-l luase cineva, că unul ca ăsta îţi dă peste cap toate suferinţele.
La una din glumele nevesti-sii, i-a trimis, peste masă, o bezea. Doamnei i s-a părut că suferea de vitamina C.
Aparent fără motiv sau poate de dragul audienţei, doamna casei l-a asigurat că la cumpăna dintre ani binevoieşte să împartă acest sărut, de pe vârfuri de degete, cu un gând către amantă. În tribune se dădeau lupte între admiratori.
– Care amantă? întrebă calm, în inocenţă de împrumut, soţul.
– Toată lumea ştie care amantă, răspunse soţia, uitându-se cu subânţeles la feţele captivate de spectacol, de pe margini.
Măştile au căzut subit şi toată lumea a dat din cap, în semn de recunoaştere.
Eu mai gândeam încă la o strategie de a-mi trimite vârful limbii la luptă cu o măsea, de care se lipise o nesimţită de piele goală de măslină.
– Lila nu ştie, spuse, cu glas zaharisit, domnul.
Am ridicat brusc privirea şi mi-am muşcat limba, din greşeală.
– Aşa e, îmi pare rău, dar habar n-am despre ce vorbiţi.
Trebuia să-mi fi pus pe listă ca în anul ce vine să fiu mai atentă la oamenii din jur. Uite aşa pierdeam orice şansă de a fi milionară şi de a atrage atenţia bărbatului zilei, dacă va fi fost să treacă pe acolo. Aşa, la întâmplare.
– Vezi? aruncă blând domnul către nevastă.
– Văd, dar ea nu contează, toţi ceilalţi ştiu.
Nu numai că nu contam, dar nici măcar nu mă interesa. În fundal se dădea cu capul de pereţi freamăt de nări de cai verzi.
Între timp prietenul meu, cunoscător de nevoie, umpluse iar paharul, la bunicii ăstuia în sat nu se auzise de regula ce umple paharul doar pe trei sferturi, de lene lăsau lichidul cât mai aproape de gură.
Artistul de lângă mine încă îmi ţinea rochia în mână. Îmblânzise jarteaua. Pe un tronson de autostradă, ce funcţiona impecabil în zona gâtului, trăgea de volan, cu o mână, fluierând o stare iminentă de noroc, emoţia de la miezul nopţii. Asta face din om apropierea de un an mai bun: cârpă de şters pe jos ce-a pişat anul de dinainte!
Tăcutul m-a strâns uşor de pulpă, obligându-mă să-l privesc în ochi. S-a aplecat, cu gust de şampanie, la mine în ureche. “Amanta lui e prietena mea”, a şuşotit.
De-aia beau eu vodcă. Mă ţine departe de femei.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s