Piraţi de vise

Afrodita

 

Piraţii de vise frâng apele-n noapte,
trag corăbii la malul ce-n gânduri mai poate,
să ţină piept catargului cu flamură-n oase,
chiar dacă în inimi zac spaime întoarse
din neguri adânci, de mări unde-n pripă
dantele îmbracă pe sâni-o Afrodită,
s-ascundă-n cămaşă de valuri o comoară,
bănuţi de argint, diamante pe tiară.
Întunericul înghite din bărbat doar pumnalul,
din umeri ridică un semn către farul
ce prelinge lumina furată din lună,
să prindă-n năvoade zeiţa de spumă.
Marea izbeşte-n tăcere un ţipăt de luptă,
bărbatul se-ncruntă-n priviri şi-o înfruntă
cu tot ce e-n el, piraţi cu ochi de piei peticiţi
lovesc cu piciorul de lemn, îndârjiţi,
marea ridică braţ de apă-n văzduh,
rechinii-şi ascut dinţii plini de năduf,
urlă dihănii-n măruntaie de om şi de apă,
pescăruşii sfâşie stele, când setea-şi adapă,
din iadul de cer şi pământ, dintr-o dată,
ţâşneşte tăcerea, lumea se-opreşte să bată,
valuri de fuste se preling pe picioare,
fata îngână un cânt care moare
în milioane de bănuţi argintii,
ce udă în inima făpturilor vii.
Bărbatul se-apleacă, s-o strângă la piept,
sărută pe buze gust de mare, ardent
şi-apoi dispar, traşi de cleşti, în trigon,
unde aşteaptă, aţipit pe-un delfin, Poseidon,
s-audă povestea de iubire şi moarte
ce-o cântau menestreii traşi de sirene pe şoapte.
Piraţii dau cep la butoiul cu rom,
e vreme de plâns nostalgia din om.
Când marea-şi ia înapoi dantele promise,
îmi lasă la ţărmul de suflet tiara cu vise.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s