De pe-un pod de-Apollodor, a sarit in gol un dor

Ganditorul de la Hamangia
Ganditorul de la Hamangia

 

L-am strans de pe drumuri si l-am pus in cui
dor nebun, dezbracat de cutume, pedepsit in hai-hui.
Se aciuase intr-o inima bolovanoasa fara ispita,
frumoasa dar aspra, cu reputatie de mare zgarcita.
Flamanzea in pustiu implorand urgia,
un netot crezandu-se ganditorul de la Hamangia.
L-am gasit plangand pe colturile lunii,
astri sfartecati si lugubri pe cerul de lapis lazuli
isi radeau in barbi pentru simplul motiv
ca-n galop Rosinanta il mana de nas pe naiv.
Intr-o gravura de cupru a morilor de vant
stafia soarelui era prizoniera sub pamant,
disperari pe maturi calareau vazduhul
ascutindu-i frica, asteptand sa-si dea duhul,
dar dor derizoriu el isi sculpta nemurire
nu cu dalta de-otel, cu maini rupte-n iubire.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s