De pe-un pod de-Apollodor, a sarit in gol un dor

Ganditorul de la Hamangia
Ganditorul de la Hamangia

 

L-am strans de pe drumuri si l-am pus in cui
dor nebun, dezbracat de cutume, pedepsit in hai-hui.
Se aciuase intr-o inima bolovanoasa fara ispita,
frumoasa dar aspra, cu reputatie de mare zgarcita.
Flamanzea in pustiu implorand urgia,
un netot crezandu-se ganditorul de la Hamangia.
L-am gasit plangand pe colturile lunii,
astri sfartecati si lugubri pe cerul de lapis lazuli
isi radeau in barbi pentru simplul motiv
ca-n galop Rosinanta il mana de nas pe naiv.
Intr-o gravura de cupru a morilor de vant
stafia soarelui era prizoniera sub pamant,
disperari pe maturi calareau vazduhul
ascutindu-i frica, asteptand sa-si dea duhul,
dar dor derizoriu el isi sculpta nemurire
nu cu dalta de-otel, cu maini rupte-n iubire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s