Asul de cupă gura ţi-astupă. Licitaţi, dacă mai puteţi!

bridge

Jocul de bridge e un joc al flirtului. Nu flirtul de rutină, la o bere. La masa de joc mintea n-are timp de manichiură, dacă vrea să se mărite cu zestre.
Echipele trebuie să-şi poată descrie lenjeria până la elastic, folosindu-se doar de alambicuri şi cuvinte încrucişate. Un joc al ghicitorilor şi al umorului bocit la înmormântare. Mintea trebuie să-ţi fie deschisă la flirt. Flirtul jocului e rece şi calculat, până la a noua zecimală. O dragoste matematică, fluturi în stomac, nu tresăriri în inimă. De aceea echipele campioane sunt în general constituite mixt sau pe model homosexual. Modelul lesbian e nedreptăţit, nu pentru că jocul ar fi misogin, ci pentru că mintea femeii călătoreşte departe. Bărbatul ţine hăţurile minţii strâns, femeia, miloasă şi indulgentă cu fericirea animalului, sare obstacole şi se întrece cu vântul, fără grija potcoavelor şi spaima spumei la gură. În mijlocul donei te poţi aştepta ca partenera ta să-şi surprindă iubitul, făcându-i cu ochiul unei Brigitte de la altă masă şi atunci balansoarul, ce scârţâia vesel în telepatia licitaţiei, se dă cu capul, ca nebunul, de nori, dezvelind pulpe cu jartiere de dantelă. Un bărbat are braţul pregătit să îmblânzească entuziasmul lanţurilor.
Bridge-ul comandă loialitate. Mai ales în jocul online, unde încrederea e casantă. ‘Căsătoriile’, alianţa cu partenerul, sunt stabile. Ca în orice căsnicie însă, vin momente când răstoarnă solniţa în oala cu borş sau îi pătezi cămaşa cu stropi de cafea. Ca să eviţi sesiuni prelungite de înjurături, cu ecou, ieşi cu fetele la un suc.

Eram în căutarea unei mese libere, la o terasă imaginară, dar cu conversaţie amabilă, când am dat piept cu Jeanette.
– Părăsită?
– Alungată cu rictus.
– Cunosc. Probabil voi trăi să regret, dar n-ai vrea să jucăm un turneu împreună?
– Vitează! De fapt, de ce nu?
Ne-am înscris în primul turneu, gălăgioase, dar cu inimi ezitante. Primul contract a debutat timid, când te dezbraci prima oară, chiar şi în vestiarul de fete, e oarecum jenant pentru piele. 3 trefle. Mai o bretea de la mine, o cusătură de la ea, l-am dovedit. La a doua partidă am furat nişte mere din coşul unei perechi în luna de miere şi le-am lăsat, ce-i drept aranjate piramidalo-estetic, doar cojile şi câteva seminţe. La a treia pană şi dracul ne anunţase că se logodeşte! Aveam buzunarele pline de puncte. Zumzăia doldora. Am mers până la micul şlem şi de acolo m-a salutat, cu degetul de mijloc la chipiu, popa de caro. Pe unde naiba se pripăşise individul? Pe la vreo agenţie imobiliară. Jeanette mi-a prins şovăiala, anunţând cu un ochi aplecat pe şest, într-un mesaj privat, o victorie iminentă. Intuiţia mea, care avea birourile între vârful degetelor şi palmă, se manifesta printr-un tremolo febril, semn că popa închiriase un apartament în zona rezidenţială şi eu aveam curte în mahala. Mi-am ţuguiat buzele îngrijorată. Simţeam zâmbetul Jeanettei pe ceafă. Dacă atunci când ai coatele pe masa de joc, privirea valorează cât o mie de cuvinte, în mediul online intuiţia e regină. O regină drăcoasă şi iubitoare de ofrande scumpe.
Vorbeam cu toţii pe messenger, dar nu pentru a ne da sfaturi de joc sau a ne desluşi cărţile, acolo ne alintam în realitate, ca să nu ne pierdem fără urmă în joc, un fel de oracol de liceeni.
Bridge-ul este un joc al onoarei. El încetează să mai existe în momentul în care începi să trişezi. Frumuseţea dispare şi te trezeşti pupând un prăpădit de moşneag sau o baba hâdă, la alegere, cu buze băloase şi fără dinţi.
– Faci contractul, concentrează-te pe joc.
Jeanette era optimistă.
Am făcut contractul, fără probleme. Popa de caro stătuse prost, dar fusese decartat neglijent.
– Ai cameră?
– Am.
– Deschide-o, să ne privim în ochi!
Deschid camera şi mi se încrucişează privirea cu doi gemeni, cu suzetele în gură, zbenguindu-se fără sutien, în timp ce Jeanette cojea o portocală.
– Eşti nebună? am strigat la ecranul nesimţitor al calculatorului, mat, fără urmă de transpiraţie.
– Ţi-am zis să nu-ţi faci griji pentru contracte. Puneţi talentul în joc, eu mă ocup de scenografie. Cam frig la tine …
– Na, na, na … nu mă faci tu pe mine să mă expun sub lampadar!
– Băi, da’ ruşinoasă mai eşti! Crezi că aşa ai să reuşeşti în viaţă? Ai uitat ce zicea nenea ăla, James Brown, e o lume a bărbaţilor, fetiţă! La război nu vii cu suliţe, vii cu mintea camuflată sub scut. N-ai şi tu măcar un sutien sexi, ceva?
– Am.
– Ia să vedem! … Uh! Dantelă neagră … şi mai faci pe-a mironosiţa … Pune şi tu ceva în el, vezi ce ai la îndemână, că pare cam gol …
– Ce am la îndemână? …Aaaa, un port-ţigaret …
– Bun şi ăla! Pune-l şi tu mai pe-o parte, să pară că s-a înecat marinarul în conserva de spanac. Gata? Hai, că-ncepe finala!
În finală … ghinion. Un cuplu de homosexuali. Şi ei dotaţi cu camere. Unul se tot plângea că-l doare burta. Am pierdut mâna, când idiotul a vomitat pe camera şi de scârbă, am decartat un as. Bărbatul şi-a cerut scuze, nu i se mai întâmplase în public, mai ales de faţă cu nişte doamne. Au luat ei toţi banii, dar i-au folosit să ne înscrie şi pe noi în turneul următor. Şi uite aşa, din împărţeală în împărţeală, eu m-am îndrăgostit de un homosexual şi prietenul lui de o lesbiană.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s