Masca de pelin

hug

 

Eram foarte obosita. Apa din cada se racise si spuma azurie se usca in tatuaje pe umeri. Am tras lenea de par si in timp ce prosopul ma tinea in puf soneria de la intrare mi-a trimis fiori semnati in piele de gaina.
– Deschid eu!
La televizor fusese reprogramat “Nasul” si m-a mirat grija lui de a nu-mi deranja clipele egoiste. L-am sarutat in gand si l-am uitat apoi in timp ce incercam un model nou de pomada. Inca in cautarea tineretii fara batranete creatorii de cosmetice imbatranisera ca niste vrajitoare, bombanind la negul de pe nas in timp ce semnau achizitii de ierburi pishate de ursi, oua de sarpe, sidef de melc si scuipat de broasca raioasa. Pe cuierul carn adormise de plictiseala un neglijeu de matase de un roz prafuit si care alunecand pe pielea abia parfumata o imbratisa copilareste incurcand in saga capetele cordonului. Cineva insista la usa.
– Deschid eu.
Gata sa incep povestea daca califul desavarsise treburile zilei m-am asezat pe bratul fotoliului chiar in clipa in care televizorul trimitea filmul inapoi pe raftul arhivelor.
– Cine a fost?
– Cineva a lasat un mesaj vecinilor si a vrut sa se asigure ca nu sunt plecati din localitate. Stii ceva de Victor si Dorina?
– Da … sunt plecati in concediu la parintii lui Victor …
– N-am stiut … ma rog, nu mai conteaza. Vor gasi mesajul la intoarcere. Mmm, mirosi ca o hoata de iasomie. Ma duc sa-ti aduc un pahar de vin, mormaiau buzele in timp ce se jucau la mine pe gat incurcate in suvitele salbatice crescute in intuneric. I-am prins capul in maini fugarind acasa zulufii indragostiti. M-am aplecat sa-i fur vorbele din aburii fierbinti. Nu sunt o pacatoasa lamurita de vorbe din cer dar un chin din ochii lui ma sufoca cu perna pe fata. Venise de nicaieri sa locuiasca in mine, tristetea unui moment ratacit. Ca sa-mi ascund ezitarea inimii m-am prefacut ca asez perdelele la geam, sa tin indiscretia lampilor de strada la distanta. Noptii i se zbarcise dintr-o data fata si mirosea a ceara framantata-n biserici. Pielea imi bocea cu nasul infundat in fasia de matase. Mi-am pus putin gandurile pe sticla frigida, sa se imbolnaveasca de echivoc si atunci am vazut-o. Statea elegant, cu spatele drept ca la scoala de fete. Mainile la care ghiceam o manichiura palida perfecta bateau intrebari paralele pe volan. O coama bogata ca un snop de grau bucalat in visul painii rezema nerabdarea de tetiera. Femeia parea atat de la ea acasa in masina lui incat am tras perdeaua sa ascund ca trageam cu ochiul.
Incurcata m-am dus in dormitor sa-mi iau hainele si sa plec, dar mi-am dat seama ca eram acasa. M-am trezit din nou implorand la geam. Speram ca noaptea se tinea iar de prostii si magicienii care aduceau lumina stalpilor electrici ma pacalisera sa-mi iau bilet la spectacol.
Dintr-un alt unghi, cu un nou model de speranta femeia era la fel de frumoasa si la fel de sigura pe ea. In mine tremurau toate, eu insami tremuram in mine. Cand m-a luat in brate fara sa-l aud frica si-a dat foc in public si nu aveam unde sa ascund cenusa. Disperare profunda. Disperarea ultimei nopti, finaluri bruste incitand pana la rana, o frenezie imbecila a maruntaielor. Si arzi distrugandu-te si n-ai loc de cenusa, te ia vantul … un alt nimic.
Eram acolo iubindu-l si totusi nu eram. Furasem chipul ei si pletele blonde si mainile acelea cu unghii delicate. O hoata de iasomie. Din coltul odaii o femeie urata ma privea plangand. Iar eu ma inaltam pe o coloana brancusiana ignorand-o, inselandu-l cu gandul lui. Cat blestem sta ingropat in iubire … sa vezi pana la capat de simturi, de suflet, de lume … acelasi lucru …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s