Ieri – cer senin Azi – innourat

dance

Fiecare nunta isi are prostul ei si imi pare rau sa va dezamagesc dar nu este vorba despre mire. Si nici despre cavalerul de onoare care sufera de oroare fata de tot ce se intampla. Nu e nici macar socrul mic care plateste facturile si nici socrul mare care culege laurii momentului. Nu e niciunul dintre lautari caci ei sunt singurii pe castig. Nici vreun betiv ca ala n-are timp de fleacuri si i se rupe de flecuri. Soacrele, atat cea durdulie cat si cea cu oase vanjoase, m-ar acuza de homofobie daca le-as arata cu degetul. Eu fiind pe post de povestitor sunt un prost dar din prea multa marinimie ramasa necheltuita ma exclud ca fiind de fata. Prostul nuntii e ala de n-a fost invitat sau a refuzat sa-si faca aparitia dar caruia i se dedica de catre prietenii prezenti melodia: “ S-aoleu / ce-o sa ma fac Doamne eu? / se marita Mona mea / nu stiu Doamne ce-i cu ea …”. Chiar si la cele mai simandicoase nunti , care instaureaza dictatura anti-manele, Mona da frumusel din coate si se aseaza la masa nuntasilor aducand satisfactie lautarilor din tremurul ultimului nasture de la camasuica si piscatura unei corzi de scripca. Prostul la care se gandeste toata lumea e ala de-a fost lasat la pod pentru un tuxedo mai serios si cu perspective. Intristandu-ma eu, brat la brat cu un destin stricat la stomac, mi-am innoptat tineretile pana am reusit sa fac si eu rost de niste imitatii de perspective. Ca sa nu ma plictisesc si sa-mi pierd speranta am participat la foarte multe alte nunti. De obicei eram prietena buna cu mireasa si cu cel caruia i se dedica sturlubatica Mona. Sunt un suflet cald asa ca ii lasam pe altii sa relateze de la fata locului.
Nici frumosul meu care juca prost orice dubla la table de dragul unei clavicule elegante n-a scapat de asocierea cu sus-numita Monica. Geaba propusesem sa hiperbolizam atmosfera si talcul cu nabadaile Zarazei, la votul secret Mona era decretata castigatoare.
Dupa preludiul alb de crin al relatiei noastre ma mai intalnisem doar de cateva ori cu degraba strambatorul din nas din parc. De fiecare data fusese insotit de minunea in voaluri albe care acum invartea margarete pe deget si mintile printului in pasi de vals. Probabil ma invitase in speranta ca o sa-i vand refuzatului niste sfaturi trebuincioase in procesul de redresare a relatiilor cu sexul opus. Habar n-aveam de ce se nefericisera. Eu insami incercam sa uit ca fusesem parasita pentru o copila fragila si gingasa asa cum eu nu reusisem sa fiu nici cand ma tinusem de mana cu placenta. Oare pentru proasta de mine ce dedicatie se ceruse? “Femei, femei …” desi nu cred ca asta era mai culta.
La vreo luna dupa nunta m-am trezit cu el la usa. Avea bilete la Costinesti si maica-sa facuse o criza de nervi ca refuzase sa-l ia pe frate-sau. Mi-a propus o vacanta la mare la comun, tovaraseste, in care fiecare era liber sa se plimbe pe faleza cu cine i se facea pofta.
Era atat de devreme pentru noi incat in fiecare seara ne imbatam de unii singuri razand la bancuri cretine si razand in general din senin. Adormeam unul in bratele celuilalt cu gandul expres ca ar fi fost placut sa fi facut sex dar neavand indeajunsa staruinta in trup incat sa trecem si la fapte. Ne trezeam rusinati de apucaturile noastre asa ca toata ziua ne separam pe plaja, eu jucam fotbal cu baietii, el volei cu fetele. Pe tren, la intoarcerea acasa, ne-am promis ca daca nu gasim alti doi prosti care sa ne accepte asa cum suntem sa facem o ultima incercare de a face sex fara sa ne bem mintile in prealabil. Niciunul nu avea curajul sa se blesteme vorbind despre dragoste.
Ar fi fost shakespearian din partea sfintilor sau a cui o fi fost de serviciu la cantina raiului sa ne curme intalnirile astea ratate. N-a fost sa fie caci ne-am intalnit iar, destul de aranjati, el cu o ‘irlandeza’ – par in toamna, ochi de iarba si coapse de fluier, eu cu un imblanzitor de piulite si rectificator de subler. Ne-am propus sa luam masa impreuna dar am fost refuzati de companionii nostri. Vechile naravuri ale lui ‘poate’ si indolenta lui ‘daca’ isi scoteau coditele la vedere. Am ras fara gropite si ne-am luat inima-n dinti hotarati sa ne mai si ocolim.

(va urma )

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s