‘Prerelaţii’ ( sună ca prelaţii, nu? ) sau arta divinizării preludiului, până la uitarea deplină a faptului pentru care ne-am întrunit

men 2

Relaţiile interumane sunt nişte alambicuri cu grad de complicitate şi complicabilitate atât de ridicat, încât ar depăşi cu mult valenţele mele de observator zgrunţuros. Las finii să manichiureze boabele de orez. Relaţiile de amor, în schimb, sunt deja studiate şi disecate până la măduvă, aşa că, dacă rămân în pană de aberaţii, am de unde să mă inspir. Fiind femeie cu blugi, nu mai am ce fuste să-mi pun în cap, aşa că, fără alternativă, mă ocup de bărbaţi.
Din punctul de vedere al încropirii unei relaţii, bărbaţii îmi par, mie, de trei feluri:
1. Bărbaţii care evită munca.
Apar pe cal alb, Lamborghini sau o verişoară BMW, bicicletă cu schimbător de viteză, elicopter cu abţibilduri pe elice sau licenţă pentru rachetă. Te privesc direct în ochi, când îţi sărută pielea parfumată de pe carpiene şi se introduc, grijulii la detalii:
– Sunt frumos, deştept, iubesc călătoriile şi vacanţele scumpe, vinul ţinut la beci şi madmoazelele Dior.
Te scuzi că nu ai CV-ul la tine şi cărţile de vizită ţi-au rămas la fostul. Pentru că-ţi suflă puful minţilor de la prima silabă şi ţine un ochi, furiş, pe Rolex, îngaimi şi tu două vorbe, care te pozează în exact ceea ce eşti – “încă o proastă”. Acest bărbat e implicat numai în relaţii cu el însuşi şi, datorită pozei de profil, joacă doar cu casa închisă. Fără aplauze devine el însuşi sufleur.
Când am început să am crampe, m-a ţinut lipită de scaun, să nu-mi pierd locul, aşa că am fost nevoită să trag clopotele, cât să am o vorbă cu Sfântul Petru. Dumnezeu iese din discuţie, nu aduci vorba de frânghie, când ai fabrică de săpun.
– Bre, Sfinte, ce-mi trimisăşi aşa un pedant? Să prinsă miros de praz pe sub unghii şi mata mă dai cu parfum? La baia de aburi nu mai e locuri?
– Mărie, eşti între două plăcuţe de gresie, ca să nu faci bătături, Domnul ţi-a trimis un distanţier.
– Păi, dacă nu trimisă şi instrucţiuni, dă unde să ştiu la ce folosăşte?
– A zis Domnul: zaibărul de astă toamnă să-l dai tot la biserică, că e ofertă la împărtăşanie.
– Nu zic că mă făcui cârtitoare, da’ nu pute ăst Domn să trimită, la schimb, nişte plăcuţe de frână, că, iaca, slăbesc oasili şi ne trage drumul, mai abitir, la vale …
– Mărie, ţie nu ţi-au mai rămas pe listă decât o plăcuţă turnantă şi una pe stoc la tehnicianul dentar.
Între timp mi-am dat seama că-mi zdrobeam strugurii, singură, cu picioarele, vinul se făcuse de colecţie şi mi se deschisese, aşa, o poftă, să-l păcălesc şi pe Dumnezeu şi să mă apuc, serios, de studiat băutura.
Bărbatul sapiens se învăţase cu degustări, pe capotă şi refuza să se dea la o parte, din calea căruţei ce livra plăcuţa de gresie cu peştişori, pentru bucătărie. Se înfipsese cu picioarele în cimentul de susţinere şi îşi ridicase, cu aroganţă, bărbia. Îmi rămăseseră nişte gene de milostenie, de la bunică-mea, dar şi alea flămânziseră, aşa că am mai luat o mână de ciment şi l-am acoperit de tot. Tăiasem curentul electric la intrarea în circuit, dar mai aveam o rezistenţă căreia îi spusese, tot Sfântul, bată-l vina, că e acumulator! Nu-l mai vedea nimeni, dar era acolo, ţinând de cald, ca o bustieră sub taior. E drept că mai aveam coşmaruri, uneori, dar aveam şi pe cine să dau vina, ceea ce în franciza de ermit e ca testul de sarcină – antidepresiv, cauzator de fenomene extreme.
2. Bărbatul care munceşte mult şi fără rost.
Ăsta e de banc. Bancul cu copacul. Îi spui:
– Domnule, copacul se plantează cu frunzele în sus, să se fructeze!
El admiră rădăcinile. În loc de orice argument, pune pe masă cartoful. Face parte din viaţa noastră cotidiană, fără ifose şi iluzii, şi creşte pe rădăcini.
Degeaba îi explici că timpul lui era la aperitiv sau, în năvală, la felul întâi, dă să ţi-l bage sub ochi după căpşuni şi spumă de zmeură, de îţi întoarce stomacul pe dos.
Te uiţi, cu stupefacţie, cum îşi face sistem de irigaţii, îşi ridică gard cu sistem de încălzire, angajează ciocănitori, pentru dezinsecticizare şi, în loc de merişoare, primăvara se fac flori de tei. Pentru că nu ştii ce altceva ai putea să faci, îţi aduci ceşcuţa şi fierbătorul şi îl asiguri că, la o adică, nu-i rău nici fără zahăr.
3. Bărbatul eficient.
Nu l-am găsit nici la Arhivele Statului. Am organizat o expediţie, completată cu o hartă şi un ghid de supravieţuire de pe vremea străbunicilor şi am început să sap, la marginea lumii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s