Vis pierdut

saturn-cronus

Dragoste amară,
ştiai c-o să mă doară
lumina în ruină
a nopţii fără vină,
ştiai că mă răneşte
tăcerea ce fereşte,
de mâini, o mandolină
ce singură mă iartă 
şi-n strune mă suspină.
Dragoste amară,
tu mi-ai furat aseară,
din inimă, argintul,
te-ai înţeles cu gândul,
să vindeţi la tarabă
slove de-amor, în grabă,
să ducă dorul meu,
nu lutului din om,
ci gheţii dintr-un zeu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s