Lacrimi de acuarelă

harlequin 4

S-au îndrăgostit narcisele,
de-o-ngânare timidă de ape,
şi-au înrourat pălăriile,
am crezut că primăvara e-aproape.
Jucam şah, lângă foc, cu destinul,
mă mai agăţam de un ultim pion,
m-a prins de după umeri o rază de soare,
mi-a potrivit pasul viu în şotron.
Sufletul meu, întors în fetiţă,
sărea vesel, în contur, pe asfalt,
nu ştia că din umbră pândeşte
ger cumplit, de-ntâmplări ignorant.
Dale se tăiau pe margini de cretă,
erau clipe furate din ce ar fi fost
fericirea, venind inocent, către mine,
de nu m-ar fi tras frigul în rost.
Îmi fulguia, cu privirea, suflet şi trup,
mă desfăceam în stafii de zahăr pudră
şi cădeam, potolind cu-al meu ţipăt şi plâns,
gura disperării veşnic flămândă.
Îl strigam din tăceri, priveam gândul meu obosit,
cum luptă să agaţe, din nimic, o speranţă,
vintrele urâtului ne mestecau liniştit,
pe noi, chiriaşii din iubiri de paiaţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s