Lacrimi de acuarelă

harlequin 4

S-au îndrăgostit narcisele,

de-o-ngânare timidă de ape,

şi-au înrourat pălăriile,

am crezut că primăvara era pe-aproape.

Jucam şah, lângă foc, cu destinul,

mă mai agăţam de un ultim pion,

m-a prins de după umeri o rază de soare,

mi-a potrivit pasul viu în şotron,

sufletul meu, întors în fetiţă,

sărea vesel, în contur, pe asfalt,

nu ştia că din umbră pândeşte

ger cumplit, de-ntâmplări ignorant.

Dale se tăiau pe margini de cretă,

erau clipe furate din ce ar fi fost

fericirea, venind inocent, către mine,

de nu m-ar fi tras frigul din rost.

Îmi fulguia, cu privirea, suflet şi trup,

mă desfăceam în stafii de zahăr pudră

şi cădeam, potolind cu-al meu ţipăt şi plâns,

gura disperării veşnic flămândă.

Îl strigam din tăceri, priveam gândul meu obosit,

cum luptă să agaţe, din nimic, o speranţă,

vintrele urâtului ne mestecau liniştit,

pe noi, chiriaşii din iubiri de paiaţă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.