Pe marginea tăcerii

Sunt o mare timidă. Şi ca pentru orice timid, emoţiile nelăudate se răzbună, adunate în ceaţă şi năvălesc când ai turnat prea mult vin în suflet. Orice fiinţă vie, ţinută strâns în frâu de timiditate, e dublată de o alta imaginară, parazită, decisă să locuiască sub acelaşi rând de piele, fără a fi însă nevoită … Mai mult Pe marginea tăcerii

Doi pentru tango

Cobor în întuneric uneori, pe trepte plâng fiorul şi viori, mă prind de mână himere şi strigoi, tango-ul îmi sărută umerii goi, mă strânge de mijloc, mă-nvârte pe coapsă, buze fierbinţi mă mint că-s frumoasă, mă lasă pe spate, mă arde pe sâni, privirea trufaşă-i lipsită de mâini mă strânge la piept, cât să-mi pună … Mai mult Doi pentru tango

‘Prerelaţii’ (sună ca prelaţii, nu-i așa?) sau arta divinizării preludiului până la uitarea deplină a faptului pentru care ne-am întrunit

Relaţiile interumane sunt nişte alambicuri cu grad de complicitate şi complicabilitate atât de ridicat încât ar depăşi cu mult valenţele mele de observator zgrunţuros. Las finii să manichiureze boabele de orez. Relaţiile de amor, în schimb, sunt deja studiate şi disecate până la măduvă, aşa că dacă rămân în pană de aberaţii, am de unde … Mai mult ‘Prerelaţii’ (sună ca prelaţii, nu-i așa?) sau arta divinizării preludiului până la uitarea deplină a faptului pentru care ne-am întrunit

Trofee de chirpici

Plecasem mai repede de la birou, lăsând în urmă un Peter mofluz. Se certase cu nevastă-sa şi, evadând, îl deposedam de şansa de a o terfeli în spurcăciunea vorbelor precomandate. Laura, nevastă-sa, o italiancă cu şolduri nervoase şi sâni ţinuţi cu inflaţie de danteluţă, era secretara şefului şi motivul pentru care idiotul avea încă serviciu. … Mai mult Trofee de chirpici

Atomos – 450 î.e.n., filosoful Leucip ne strigă pe nume

  Salut! Numele meu e Oli şi sunt o atomiţă isteaţă. Mama e o anioană foarte negativă, de când tata s-a lăsat atras de o ioană hidrogenoidă. Îmi dă de grijă, în fiecare dimineaţă, să am grijă de nucleu, la noi în clasă se fură. Pixurile fură mine, creioanele radieră şi peniţele cerneală. – Oli, … Mai mult Atomos – 450 î.e.n., filosoful Leucip ne strigă pe nume

Cavalerul deşartei dorinţi

  E al meu doar în nopţile în care sunt certată cu somnul. Vine şi pleacă, fără motiv. Întunericul îşi ascunde suspinele în buzunare şi se-ndură doar la văicăreala colbului lăsat fără drumeţi. Potcoavele îi zgârie pielea capului, care plesneşte neputincioasă şi drumul râde, cu toţi dinţii, în pietre – un retrograd masochist, flambat la … Mai mult Cavalerul deşartei dorinţi

Unde, Froid?

  Niciodată, dar absolut niciodată să nu-ţi muţi sacul de dormit la vreun vecin! Dacă te îndrăgosteşti de oareşicine, faci rapid un schimb cu o prietenă din alt cartier. Să te iubeşti cu un vecin e o păcăleală, tu crezi că te măriţi şi el e convins că trage de timp, până-şi dă seama cam … Mai mult Unde, Froid?