Introspectie in lumea navetei

Train

 

– Misogin ai? Ia sa mergi mataluta de acum la serviciu cu naveta ca vad ca ti s-a urat cu masina!
– Ete nah! Ce m-a facut mama in masina? Pe-atuncea era boier cine avea caruta …
Asa grait-a barbatul meu de dimineata si nervoasa am apucat naveta si uitand de pantofii cu toc i-am izbit usa BMW-ului in nas. Imi spusese o colega de birou sa cumpar pantofi cu toc de plastic, cei cu toc pe schelet metalic erau grei de carat in sacosa. Cu naveta toata lumea merge in tenisi ca sa se protejeze impotriva deranjului la batatura. Cand am ajuns la gara casa de bilete era inchisa.
– Platiti direct la nea Gogu conductoru’ pentru abonament duduie, nu-i nevoie sa va piara cheful de naveta asa de devreme. Iaca eu si baietii suntem navestisti de cand ne stim … nu-i asa baieti?
– Asa e sefu’ …
Baietii isi tineau cu mana nasturii camasii pe burdihan de frica sa nu plesneasca vreun copil peste fata. Se prezentasera la apel cu mustata incarligata la capat si ochi tulburi de fericire ca i-a bagat sefu’ in seama. Eu, inocenta in ale navetei, am crezut ca li se incetosasera ochii de lacrimi ca merg la serviciu.
In tren s-au dovedit a fi de mare ajutor, in fond niste gentlemen-i
draguti de provincie blestemati sa inhaleze zilnic noxele capitalei. Mi-au oferit locul de la geam sfatuindu-ma sa las naveta la picioare ca sa nu ne cada Doamne fereste in cap daca vreun prost se hotaraste sa traga de frana.
Cand a aparut controlorul au preluat sarcina de a-mi face rost de abonament.
– Ce-avem noi aicea baieti?
– Ai grija cum te adresezi nea Gogule. Duduita e noua pe sine si trebuie abordata delicat.
– Un abonament va rog, am intrat si eu in vorba.
– V-ati gasit de lucru la Bucuresti?
– Nu, la Bruxelles, dar Monsieur Poirot m-a avertizat ca e moarte sigura daca iau Expresul.
– De cand am intrat in NATO ma obliga sa citesc literatura straina la seral asa ca nu-i nevoie sa ma luati la misto. Cu cafea? Baietii platesc cu bere dar nu cred ca e cazul dumitale …
– Cu cafea?
– Am un nepot care vine din spate si imparte cafele si sendvisuri cu salam.
– Aveti vagon-restaurant?
– Am avut dar l-au transformat in vagon de prim-ajutor ca multi isi mai pierd mintile pe tren.
Dupa ce-am platit abonamentul am aruncat un ochi pe naveta … era plina de sticle!
– De unde-au aparut sticlele astea? intreb dezgustata.
– Pai se facea sa le tinem in mana daca dumneata tot tii naveta goala?
Nesimtitii plasasera sticlele cat m-am intretinut cu controlorul ca sa nu plateasca si pentru ele bilet. Bautura alcoolica nu e prohibita in tren dar se suprataxeaza asa ca n-a fost nicio surpriza sa aflu ca in contul abonamentului intrasera si piscoturile taranilor … Parca stiau ei ce-i aia, ei inca carau prazul in servieta …
Pe peron in Gara de Nord m-am trezit vorbind:
– Mai domnule controlor, adica eu platesc abonament all inclusive si sticlele porcilor astora merg cu nasul …
– S-a inrait lumea domnita, de cand au scos vagoanele pentru fumatori s-a inrait lumea …
Cand am ajuns seara acasa, muncita si epuizata de serviciu si de naveta, barbatul meu ma astepta cu mana in sold:
– Unde-ai stat atata? De doua ore am ajuns acasa si nu-i nimic de mancare! Si-ai murdarit si naveta …
Lua-i-ar dracu’ de misogini nerecunoscatori!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s