Bărbaţi care mă gâdilă la vrăjitoare

witch

Iubesc bărbaţii. Chiar dacă pare că îi împănez cu usturoi şi-i arunc în neliniștea cuptorului încins, să se ardă măcar la mustață, sau că-i fac bucăţi, din bisturiu, în fapt, dacă-s cuminţi, îi aşez, cu grijă, pe rafturi, ca pe niște bibelouri. Dacă nu au pretenţii exagerate îi şterg de praf, când îmi aduc aminte. Cutez să spun, totuşi, că iubesc mai mult femeile, pentru că sunt o narcisistă, adică în fiecare primăvară fac alergie la polenul făcut cadou de narcise. Cu femeile sunt oarecum circumspectă şi poate prea severă, cele care fac blaturi cu bărbaţii ies din discuţie. Faţă de speciile de bărbaţi manifest oarece indulgenţă, le găsesc scuze, ca s-o spun pe-aia dreaptă. O singură ramură mă gâdilă la vrăjitoare şi atunci din femeia cuminte, grăsuţă, gospodină și cu simţul umorului mă transform într-o scorpie inumană, neagră în cerul gurii, din categoria sado-maso a urâtelor ce-şi dau importanţă, proliferez blesteme şi arunc găini negre, peste gard. Această categorie a masculinului se comportă aparent exemplar, dar foloseşte greşit vocabularul limbii române, în cazul de faţă, dar la fel se întâmplă şi în engleză, germană, franceză, chineză, idiş, klingoniană. Vizatul aduce flori, soarbe fără zgomot cafeaua de dimineaţă, e atent la orice intenţie de-a ta, te cocoloşeşte când îşi simte inima caldă şi mâna largă. Dar nu pregetă să-ţi susure zilnic, dulce, în ureche, vioi ca o tabletă de Gerovital: “Să nu spui nimănui despre noi, nu încă … Sunt un bărbat discret, nu-mi fac din sentimente firmă luminoasă”. Sau „Te iubesc, dar nu e cazul să facem acte, sentimentul profund contează!” Nu-i aşa că sună elegant?

Dacă eşti proastă, contează de nu te vezi (sau nu contezi).

Ce vrea el să nu spună de fapt: ”Eşti hâdă, grasă şi nu-mi place nici cum te-mbraci, dar până găsesc una ca lumea mă mușțumesc să-mi menţin cu tine silueta, pe canapeaua generozității tale e mai plăcut decât la sală. Nu eşti, de tot, toantă şi chiar te pricepi să ţii un secret, cu puţin ghidaj ce e drept, altfel dădeam burta jos la o firmă de masaj.”

Discreţia bărbaţilor cărora atletismul de dormitor li se pare mai uşor de ronţăit decât alunele la o bere cu băieţii îmi dă foc la cazanul cu poţiune pentru noroc în dragoste.

Tratamentul? Mai întâi închiriez un zepelin. Un balon din acela imens, care face reclamă la biscuiţi, pastă de dinţi sau sentimente frumoase. Să fie roz, să fie cu inimioare, iar numele să fie scris citeţ şi cu majuscule. Îmi cumpăr apoi tricouri pe care le dau la imprimat, cu nume, prenume, poreclă sau nume de alint. Îi telefonez la serviciu, des, şi mă recomand drept prietena de serviciu sau logodnica, după cum m-am trezit de dimineaţă. Îmi anunţ familia că mă mărit şi îi încurajez pe toţi să-l sune şi să-l felicite. Dau un anunţ în ziarul local. Şi mai presus de orice îmi schimb statutul pe Facebook.

Dacă face o criză de nervi, îl asigur că sunt dispusă să-i refuz cererea în căsătorie şi să-i las amintire menţiunea că ‘discret’ înseamnă, de fapt, să nu-mi amintească la fiecare 24 de ore ce înseamnă cu adevărat discret. Dar dacă nu iubeşti, n-ai de unde să ştii ce înseamnă … discret, sentiment discret, 007!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.