Barbati care ma gadila la vrajitoare

witch

Iubesc barbatii. Chiar daca pare ca ii impanez cu usturoi si-i arunc in cuptorul incins la maximum sa se arda sau ca-i fac bucati din bisturiu, in fapt daca-s cuminti ii asez pe raft cu grija, ca pe bibelouri si daca nu au pretentii exagerate ii sterg de praf cand imi aduc aminte. Cutez sa spun totusi ca iubesc mai mult femeile pentru ca sunt o narcisista, adica in fiecare primavara fac alergie la polenul de narcise. Cu femeile sunt oarecum circumspecta si severa, cele care fac blaturi cu barbatii ies din discutie. Fata de speciile de barbati manifest indulgenta. Le gasesc scuze ca s-o spun pe-aia dreapta. O singura specie ma gadila la vrajitoare si din femeie cuminte, grasuta, gospodina, cu simtul umorului ma transform intr-o scorpie inumana, neagra in cerul gurii, din categoria sado-maso a uratelor ce-si dau importanta, proliferez blesteme si arunc gaini negre din curte. Aceasta categorie se comporta aparent exemplar dar foloseste gresit vocabularul limbii romane in cazul de fata, dar la fel se intampla si in engleza, germana, franceza, chineza, idis, klingoniana. Aduce flori, soarbe fara zgomot cafeaua de dimineata, e atent la orice intentie de-a ta, te cocoloseste cand isi simte inima mare si mana larga. Dar nu uita sa-ti susure zilnic dulce in ureche, ca pe o tableta de Gerovital, “Sa nu spui nimanui despre noi, nu inca … Sunt un barbat discret, nu-mi fac din sentimente firma luminoasa”. Nu-i asa ca suna elegant?
Daca esti proasta, da.
Ce vrea el sa nu spuna este: ”Esti hada, grasa si nu-mi place nici cum te-mbraci, dar pana gasesc una ca lumea n-am cu ce sa-mi mentin silueta si la tine e mai placut decat la sala. Nu esti chiar toanta si chiar te pricepi sa tii un secret cu putin ghidaj, altfel dadeam burta jos la o firma de masaj.”
Discretia barbatilor carora atletismul de dormitor li se pare mai usor de rontait decat alunele la o bere cu baietii sau plasarea de aluzii cu clipiri afectate o decenta, imi da foc la cazanul cu potiune pentru noroc in dragoste.
Mai intai inchiriez un zepelin. Un balon din acela imens care face reclama la biscuiti, pasta de dinti sau sentimente frumoase. Sa fie roz, sa fie cu inimioare iar numele sa fie scris citet si cu majuscule. Imi cumpar apoi tricouri pe care le dau la imprimat cu nume, prenume, porecle sau nume de alint. Ii telefonez la serviciu, des, si ma recomand prietena sau logodnica, dupa cum m-am trezit de dimineata. Imi anunt familia ca ma marit si ii incurajez pe toti sa-l sune si sa-l felicite. Scriu un anunt si in ziarul local. Si mai presus de orice imi schimb status-ul pe Facebook.
Daca face o criza de nervi il asigur ca sunt dispusa sa-i refuz cererea in casatorie si sa-i las amintire mentiunea ca ‘discret’ inseamna sa nu-mi aminteasca la fiecare 24 de ore ce-i aia discret. Dar daca nu iubesti n-ai de unde sa stii ce inseamna discret.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s