Bărbaţi care mă gâdilă la vrăjitoare

witch

Iubesc bărbaţii. Chiar dacă pare că îi împănez cu usturoi şi-i arunc în cuptorul încins la maximum, să se ardă sau că-i fac bucăţi din bisturiu, în fapt, dacă-s cuminţi, îi aşez pe raft cu grijă, ca pe bibelouri şi dacă nu au pretenţii exagerate îi şterg de praf, când îmi aduc aminte. Cutez să spun, totuşi, că iubesc mai mult femeile, pentru că sunt o narcisistă, adică în fiecare primăvară fac alergie la polenul de pe narcise. Cu femeile sunt oarecum circumspectă şi severă, cele care fac blaturi cu bărbaţii ies din discuţie. Faţă de speciile de bărbaţi manifest indulgenţă. Le găsesc scuze, ca s-o spun pe-aia dreaptă. O singură specie mă gâdilă la vrăjitoare şi din femeie cuminte, grăsuţă, gospodină, cu simţul umorului, mă transform într-o scorpie inumană, neagră în cerul gurii, din categoria sado-maso a urâtelor ce-şi dau importanţă, proliferez blesteme şi arunc găini negre, din curte. Această categorie se comportă aparent exemplar, dar foloseşte greşit vocabularul limbii române, în cazul de faţă, dar la fel se întâmplă şi în engleză, germană, franceză, chineză, idiş, klingoniană. Aduce flori, soarbe fără zgomot cafeaua de dimineaţă, e atent la orice intenţie de-a ta, te cocoloşeşte când îşi simte inima mare şi mâna largă. Dar nu uită să-ţi susure zilnic, dulce, în ureche, vioi, ca o tabletă de Gerovital: “Să nu spui nimănui despre noi, nu încă … Sunt un bărbat discret, nu-mi fac din sentimente firmă luminoasă”. Nu-i aşa că sună elegant?
Dacă eşti proastă, da.
Ce vrea el să nu spună este: ”Eşti hâdă, grasă şi nu-mi place nici cum te-mbraci, dar până găsesc una ca lumea, n-am cu ce să-mi menţin silueta şi la tine e mai plăcut decât la sală. Nu eşti chiar toantă şi chiar te pricepi să ţii un secret, cu puţin ghidaj, altfel dădeam burta jos la o firmă de masaj.”
Discreţia bărbaţilor, cărora atletismul de dormitor li se pare mai uşor de ronţăit decât alunele la o bere cu băieţii sau plasarea de aluzii cu clipiri afectate o decenţă, îmi dă foc la cazanul cu poţiune pentru noroc în dragoste.
Mai întâi închiriez un zepelin. Un balon din acela imens, care face reclamă la biscuiţi, pastă de dinţi sau sentimente frumoase. Să fie roz, să fie cu inimioare, iar numele să fie scris citeţ şi cu majuscule. Îmi cumpăr apoi tricouri pe care le dau la imprimat, cu nume, prenume, porecle sau nume de alint. Îi telefonez la serviciu, des, şi mă recomand prietena sau logodnica, după cum m-am trezit de dimineaţă. Îmi anunţ familia că mă mărit şi îi încurajez pe toţi să-l sune şi să-l felicite. Scriu un anunţ şi în ziarul local. Şi mai presus de orice, îmi schimb statutul pe Facebook.
Dacă face o criză de nervi, îl asigur că sunt dispusă să-i refuz cererea în căsătorie şi să-i las amintire menţiunea că ‘discret’ înseamnă, de fapt, să nu-mi amintească la fiecare 24 de ore ce-i aia discret. Dar dacă nu iubeşti, n-ai de unde să ştii ce înseamnă discret!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s