Razbunatorii

sapte baieti si-o strengarita.jpg

 

Ca sa intelegi despre ce vorbesc trebuie sa-ti explic cam cat de milostiv a fost regimul lui Ceausescu cu varsta studentiei mele.
Noaptea nu circula niciun mijloc de transport ( ca si acum ai sa spui, asteapta pana termin ) dar erai in siguranta pe strada, in sensul ca circulau foarte multe patrule de politie ( militieni cum se numeau pe atunci ). Problema era ca daca intalneai macar una si nu aveai buletinul la tine sau sufereai de pacatul de a fi baut o bere te gasea dimineata la cea mai apropiata circa ( de militie ). Puteai sa ii distrezi in duba cu un banc despre Ceausescu dar daca le povesteai un film de Tarkovski sau vreun roman SF puteai fi acuzat ca planuiesti ceva impotriva regimului. Cel mai bine era sa-ti vezi de Bula si de munca patriotica. Apa calda era cu program, doua ore dimineata cand studentii dormeau si doua ore seara cand studentii chefuiau. Caldura aveam cateva ore dupa ce ne intorceam de la facultate, cand in general ingrosam coada la cantina. La cantina vedetele zilei erau pestele congelat si oaia prost gatita. Pentru ca si bucatarii erau oameni si isi faceau treaba stand in picioare, nefiind retribuiti pe masura serveau ciorbe diluate sa ajunga la toata lumea. Singurii grasi din cantina, pe modelul Coreea de Nord, erau ei – cei cu cutitul in mana. Daca erai nemultumit era bine sa te revolti in poezii patriotice, cele de dragoste atrageau atentia pentru ca agentii erau sensibili la sentimentele populatiei. Nu are legatura cu povestea dar imi provoaca cosmaruri si astazi: erau perioade cand hartia igienica lipsea cu desavarsire din comert iar cand aduceau era o formula pe baza de azbest.
In fericitele imprejurari, ca studenta aveam trei obiective:
– sa nu mor de foame
– sa am grija cu bautura ca sa nu ajunga altii sa aiba grija de mine
– sa gasesc si eu un baiat care sa ma scoata intai la film si abia apoi sa-mi arate camera lui din camin.
Pentru ca soarta, comunista fiind la un moment dat, nu te lasa sa-ti vezi de treaba ta, dupa primele cateva luni de studentie am intrat in lumea benzilor desenate. Am intalnit adica Supereroii: Omul Paianjen, Omul Liliac, Omul Otel-beton, Cel Mai Om si Tarzan stapanul junglei. Pentru Femeia Pisica nu prea era de lucru asa ca ma rezumam sa miaun la faptele lor de vitejie.

*****

Era miezul noptii cand m-au trezit batai energice la usa. Fetele ( prietenele mele si colocatare ) s-au ridicat in capul oaselor si au intrebat cine indrazneste sa tulbure linistea caminului. Daca era Stefan cel Mare trebuia negresit sa se duca inapoi pe front caci intre timp pierdusem Basarabia. Erau Supereroii. De naiva ce eram i-am intrebat cum au intrat in camin avand in vedere ca erau paznici la poarta. De pe acoperis prin geamul lipsa de la sala de lectura. Fara sa-si ceara scuze ca au trezit si celelalte fete ( nici in filme victimele colaterale nu sunt despagubite ) m-au instiintat ca venisera sa ma ia la o petrecere.
Camerele de camin erau ca doua boabe de mazare intr-o teaca, spatiul complementar fiind denumit holisor, unde se fuma si se statea la povesti, nas in nas cu usile de la baie. In timp ce Supereroii fumau in asteptare eu chinuiam un dus cu apa rece, cu icnete si vaicareli, nici azi nu pot sa-mi imaginez ce era in mintea lor. Fetele mi-au tinut o predica despre supereroi in travesti, lupta binelui impotriva raului si mi-au servit un indrumar de folosinta a libertatii castigate la 18 ani. De-aia nici nu-mi era dor de tata. Si ma calisem sa nu aud.
Cheful era pe undeva pe langa Damaroaia. Parintii erau plecati la o inmormantare in provincie si copiii isi exteriorizau suferinta, conform varstei, pertinent. Baietii se cunosteau toti intre ei destul de bine, armata ii blagoslovise cu teluri comune si interpretari diferite dar congruente. Noi fetele, mai circumspecte, ne masuram din priviri. N-am inteles niciodata de ce prima intrebare pe care si-o pun fetele e “o fi mai frumoasa ca mine?” cand pentru baieti e mult mai simplu, ce-i intereseaza pe ei nu se vede.
Superclica mea m-a asezat la masa si a cerut gazdei sa aduca de mancare. Eram caministi deci in mare nevoie de vitamine. In materie de dans sunt un dezastru cu bataturi pe talpa stanga. Corpul meu nu intelege notiunea de ritm, pe orice melodie se instaureaza anarhia. Si cu toate ca port in suflet acest handicap imi place sa dansez, asa ca mi-am exprimat dorinta de a face pasi. Supereroii m-au mangaiat intelegatori pe crestet:
– Ce-ti trebuie tie dans? Ia si mananca ca nu se stie cand mai apuci asa delicateturi.
Desi ei dansau cu frumusetile prezente, unul ramanea in permanenta sa ma supravegheze sa nu ma inec cu vreo boaba de strugure sau sa raman fara bautura. Nici macar ei nu ma invitasera la dans. Cand am inceput sa ma enervez au hotarat sa traga la sorti ordinea in care ma invitau la dans. Asa o plictiseala rar mi-a fost dat sa infrunt. Eram ca la congres. In loc sa ma lase sa spun ce-mi trece prin cap, manifestand incredere in programul partidului, imi bagau sub nas discursuri semipreparate. Am incercat sa dau din coate sa invit eu la dans niste necunoscuti, dar toti ma asezau pe canapea si incepeau sa-mi povesteasca intamplari cazone, motivand ca e mai interesant sa ma cunoasca decat sa ma danseze. Probabil ar fi trebuit sa ma umezesc pe sub gene la asa abordare intelectuala dar eram la o petrecere, fara sa astepte tata acasa cu pedeapsa de doua saptamani de stat in casa pentru c-am intarziat, si nimeni nu ma invita la dans. Pe unul l-am intrebat direct cam cat de urata eram dupa parerea lui, ca doar fetele bune se tin de vorba. Pentru ca-l prinsesem fara vorbe la el mi-a spus ca Supereroii le cerusera sa nu ma invite la dans, faceam parte din echipa. C-o falca-n cer si cu una in pamant mi-am tras binefacatorii la bucatarie pentru marea confruntare.
– E spre binele tau, aici sunt numai golani.
– Si voi?
– Inclusiv noi.
Cel mai mare blestem in viata golanilor este sa le intre o fata pe sub piele. Misiunea vietii lor va fi s-o fereasca de barbati ca ei.

*****

Spre dimineata dadeam declaratii la politie. Pe-a mea au scris-o Supereroii dupa ce au pretins ca nu am buletinul la mine pentru ca sunt nevazatoare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s