Tele pe comandă

Sleepless-in-Seattle_6973_2

Când m-am luat cu Iubi, ne sorbeam din priviri, zile nu ore. Atâta fascinaţie, pe care n-o îndrăzneam nici la slujba de duminică, numai pentru a vedea cine renunţă primul la telecomandă! Aşa e în dragoste, la început împarţi totul. Cum niciunul nu voia să dea impresia că nu luptă îndeajuns pentru stabilitatea relaţiei, rămâneam doar cu frânturi de programe şi nu puteam închega nicio discuţie serioasă. După o perioadă în care hipnoza reciprocă nu şi-a atins scopul, am început să ne batem şi să ne aruncăm ocări unul altuia. Vecinii, alertaţi, au chemat poliţia. După ce ne-au amendat pentru perturbarea liniştii publice şi instigare la violenţă (mulţi soţi, de pe aceeaşi stradă, şi-au adus brusc aminte că aveau de rezolvat aceeaşi problemă), am ajuns la un consens. Decât să mă fi mutat la mama şi Iubi să fie nevoit să facă iar naveta, era mai înţelept să cumpărăm încă un televizor. Al meu a rămas cel din sufragerie, în esenţă pentru că era aproape de bucătărie şi evitam astfel să ard mâncarea. Al lui în dormitor, unde putea să cadă răpus după fiecare meci, fără să aştepte evacuarea galeriei.
Cât a ţinut primăvara ne-a cântat mierla de bucurie. Vara am petrecut-o prin hoteluri unde rulau doar ştiri şi filme titrate în limbi de circulaţie foarte restrânsă. Cu toamna împăcării noastre pe urme, a venit iarna. Iarna e cam frig. Deşi în sufragerie aveam un şemineu, lemne nu se prea găseau, de când se interzisese defrişarea neautorizată. Aşa că am trecut pe şemineu cu gaz. Ăsta era vesel şi jucăuş, doar că ne costa foarte mulţi bani, facturile îl făceau pe Iubi să plângă, mai ceva decât înfrângerile pe teren propriu. Televizorul meu era lesbian cu Sky Movies, al lui era gay cu Sky Sports. Ai fi crezut că între ele ar fi putut exista o şansă de coabitare heterosexuală, dacă n-ai fi văzut ce făcea subiectul din oameni!

Într-o seară, când îmi amorţiseră degetele de la picioare de la flacăra mică, am intrat tiptil în dormitor, cu târlicii în mână şi după decosmetizarea de rutină, m-am gudurat pe lângă Iubi, să-l încerc. Dormea buştean. Din păcate pentru mine dormea cu mâna pe telecomandă, în timp ce de pe ecran îmi rânjea ironic un meci din 1970. Înţeleg să vezi un film de câteva ori, să citeşti o carte de 3-4 ori, să asculţi o melodie de 6-7 ori (bine, bine, trec de 53 de ori!), dar să vezi acelaşi meci la nesfârşit … asta da pedeapsă! 
Din vârful degetelor am schimbat canalul pe unul cu filme. Era o seară cu Tom Hanks – ‘Sleepless in Seattle’. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu la comedii romantice cu Tom Hanks devin cârpă şi plâng până mi se desfundă de tot nasul. În filmul ăsta o scumpete de băieţel îi caută tăticului, nu prea descurcăreţ, o mămică. După partitura aia cu efect pe cord – ‘Forest Gump’- numai ce-l văd pe Tom Hanks şi mi se umezesc ochii … Bărbaţii sunt precum caii, găsesc singuri drumul spre casă, aşa şi Iubi, ştia şi-n somn când rulau reclamele şi încerca să comute pe Eurosport. Mi-a prins mâna pe telecomandă şi m-a butonat pe toate programele. Tăceam chitic, de frică să nu pierd continuarea filmului.
M-a zguduit rău filmul. Aşa băieţel deştept, care să fie în stare să găsească o femeie, şi frumoasă, şi sensibilă, pentru tăticul lui, mai rar! Chiar împotriva voinţei tăticului … asta le întrecea pe toate! Mari încăpăţânaţi mai sunt şi bărbaţii ăştia, trebuie să-i iei prin învăluire ca să scoţi ceva de la ei! Îşi ţin sentimentele în depozite bancare cu cifru, noi, ca proastele, ni le punem pe mânecă, să mascăm putoarea de la subraţ, după o zi de muncă.
Când credeam că scăpasem uşor, şeful casei îşi aduce aminte că au dat gol în minutul 84 şi sare din aşternuturi, cu mine cu tot şi cu telecomanda! Noroc că nu eram pe stadion, că ne prindeau ăia în cadru şi ne vedea şi mama. În entuziasmul general, am dat cu capul de speteaza patului şi m-a buşit plânsul. Plapuma era plină de spumă de bere, căci Iubi pocnise cu latul palmei şi sticla de pe noptieră. În zăpăceala care a urmat, am pierdut finalul filmului, iar Iubi a adormit instantaneu.
Dimineaţa l-am întrebat cum a dormit şi mi-a răspuns laconic, că nu era sigur, abia trecuse de faza grupelor, dar se pregătea serios de optimi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s