Trifoi gras

anthony quinn priest

Aceasta intamplare se povesteste pe vremea cand nu existau telefoane mobile.

Era sfarsit de primavara si mirosea a trandafiri de dulceata. In spatele caminului de studenti traia cu ea insasi o tufa de trandafiri, careia ii mergea destul de bine datorita ingrasamantului natural furnizat de cei care ieseau satui de la cantina. Eu si Mari stateam pe pervaz balaganindu-ne picioarele proaspat epilate inafara, in caz ca vreunul fara noroc la femei avea sa treaca pe sub geamuri. Sarbatoream prima fiertura de zat, o delicatesa, cu mahoarca Marasesti. Doamna de la tutungerie, dupa ce colectase taxa bunavointei de la noi, facuse schimb cu alta doamna la fel din Militari, tigarete cu filtru contra cioturoase fara. Cine dracu’ fuma Snagov in Regie? Cand ne-a venit randul la coada ramasese doar Marasesti. Pe vremea aceea nu exista Facebook asa ca nu eram atat de ingrijorati din cauza cancerului. Pe atunci mai credeam in doctori si ei fumau. Kent. Pe gratis ce-i drept, caci era o mare nevoie de scutiri medicale in randul studentilor.
Ne faceam siesta cum ar veni. In copilarie avusesem multi vecini evrei, de fapt de cate ori ma bateam cu cate un pui de tigan, care venea cu maica-sa sa vanda seminte in fata garii, invariabil ma striga ’jidauco’ in timp ce vecinii imi strigau de la geam ’Luluta nu mai pune mana pe oua de ciori ca te umpli de pistrui!’. Vecinii mei stiau ce-i aia siesta. Pe stomacul plin. La facultate eu o exersasem si pe stomacul gol si rezultatele erau satisfacatoare.
Abia lasasem soarele sa ne intre in ochi cand s-a declansat alarma. Mita, pe care de fapt o chema Diana dar o poreclisem Mita din cauza ca-si adusese cu ea bicicleta la Bucuresti, intra valvartej in camera urland ca o apucata:
– Am nevoie de ajutor!
– Mari, fugi de vezi daca mai e cineva la Administratie si cheama o salvare! Ce ai? Nasti?
Mai teribil decat orice cancer pe vremea aceea era sa ramai insarcinata si sa nu stii cand o sa nasti.
– Esti nebuna? Mari, nu pleci nicaieri!
– Avortezi cu noi de fata?
– Nu nasc, nu avortez … ptiu drace! Mi-ai bagat frica in oase …
– Sa ma duc sa chem totusi o salvare?
– Nu!
– Atunci ce e? Ai primit pachet de-acasa?
– Daaa, Costi e aici!
– Costi? Cine-i asta, prodecanul?
– Nu tutelor! Prietenul meu de-acasa … bai, da’ ai niste idei …
– Pai si? Care-i urgenta?
– Urgenta e ca veneam cu Popi de la facultate si hopa, il vad pe Costi indreptandu-se spre camin. Fata, am crezut ca m-au lasat ochii … L-am trimis pe Popi la coada la tigari …
– Si care-i treaba cu Costi asta? Apropo, sper ca nu l-ai lasat in baie ca iar ne-au furat becul si s-ar putea sa se pise la dus.
– E la poarta fata, am venit de la caminul Electronicii pe acoperis. Ma duc sa-l aduc de jos dar mai intai vreau sa va duceti sa-l trimiteti pe Popi la el in camin, spuneti-i c-a venit mama. Va rog …
– Adica Costi asta e si el un iubit?
– Da fata! Avem nunta la vara.
– Mari, scoate icoana dintre bulendre!
– Pai n-ai zis tu ca nu se cade s-o tinem in fum de tigara?
– Ba da, da’ avem o urgenta: Maria Magdalena!
– Ce, cantam un gospel?
– Tu ingana Tatal Nostru cat ii dau eu cateva la spinare nesimtitei … Mito caieste-te! Adica noi aicea stam ca proastele fara sa ne bage nimeni in seama in timp ce tu te lafaiesti cu doi …
– Nu-i chiar asa …
– Nuuu? Am inteles … esti informatoare, de-aia ne tot bati la cap sa-ti spunem bancuri cu Ceausescu … Mari, ia-i catrafusele si azvarle-i-le pe geam afara!
– Ho nebunelor! Nu-s informatoare si astia-s iubitii mei. Ma plictiseam singura la Bucuresti, nu tu un film, o plimbare, ce vroiati sa fac? Iar acum nu ma pot hotari cu care vreau sa raman …
– Pai zic sa-i aduci pe amandoi in fata juriului sa deliberam …
– Nu esti intreaga la minte … si eu care credeam ca suntem prietene si o sa ma ajutati …
– Sigur te ajutam, orice imorala merita ajutor gratis din partea statului. Singura problema e ca tu esti o imputita de imperialista care a tras toata mierea pe partea ei si noi socialistele multilateral dezvoltate fierbem zahar la oala. Ca sa nu ne prinda congresul pe picior gresit maine ii dai papucii unuia dintre ei si te faci socialista cuminte. La ratie scroafo! Situatii de genul asta creeaza confuzie si pe mine si pe Mari ne roade invidia si n-am chef sa mostenesc migrenele maica-mii.
– Promit! Vezi ca Popi s-ar putea sa spuna ca se duce la camin si sa vina aici pe neasteptate. Tineti-l macar o ora la cafea pana apuc sa ma schimb si-l iau pe Costi sa-i arat Bucurestiul.
– Faci curat patru saptamani!
– Patru??? Da’ ce m-am culcat cu prietenul tau?
– Cu al lui Mari, ca ea va trebui sa se ocupe de Popi, stii ca-i place de el … Hai gata, nu-i nevoie sa plangi, daca il vrei inapoi il luam pe Costi asta la schimb, cum arata? Lasa, du-te si fa-te frumoasa, il vedem oricum la poarta …
Costi era si el barbat bine. Oricum cadeau zarurile Mari era pe cai mari.
Popi a fost destul de usor de dus de nas. El si Mari ar fi avut sanse sa faca un geniu impreuna, din ala care indeplineste dorinte numai cand iese din sticla prin frecare. Imi continuam siesta cand Madi, din camera vecina, se instala la o alta masa pe terasa si incepu sa-mi faca disperata semne. Eram convinsa ca nu e Craciunul si totusi toate splendidele se chinuiau sa nasca.
– Ce e Madi?
– M-a trimis Mita. A aparut un element nou …
– Pe tabloul lui Mendeleev?
– De unde dracu’ sa stiu ca eu nu-s la Utilaj Tehnologic?
– Sa nu-mi spui ca l-a gasit in baie … iar un tampit de labagiu care fura chiloti … zic sa-i spunem Lb si sa-l trecem la halucinogeni …
– Cum crezi … Pana una-alta vino ca e disperata …
O las pe Mari sa-i povesteasca lui Popi cum ii plac ei cartofii prajiti si ma duc sa vad daca Costi asta era baiat de isprava si s-a prins cum sta treaba.
– Fata, in sfarsit ai ajuns!
Mita ma trase dupa in ea in baie. Poate chiar era un labagiu …
– Salveaza-ma!
– Pai nu asta faceam, ce dracu’ m-ai facut sa urc trei etaje doar pentru ca sa faci tu teste de scleroza?
– Nuuu, a venit Vicu …
– Vicu? Ti-ai luat motan?
– Nuuu, prietenul meu bucurestean …
– Mai ai unul? Bai da’ esti nesimtita rau, nu numai ca aproape i-ai spulberat sansele matrimoniale lui Mari dar acum te joci si cu inelele mele … Opt saptamani curatenie in camera … e grav, se cere pedeapsa exemplara …
– Bine, bine, numai du-te si ia-l de la poarta …
– Vicu asta e cumva roscovan si poarta breton?
– Da, da, el e! Era acolo nu?
– Era … da’ te costa ca-i o piticanie si eu nu ma fac de ras de pomana. Il iau pe Vicu asta da’ imi dai tricoul cu ACDC.
– E original …
– O fi … da’ si Vicu asta e original daca-l scap pe scari …
– Bine, bine … iti dau si tricoul. Ia-l de la poarta si du-l in Crangasi sa nu dea ochii cu Popi. Eu il duc pe Costi in centru.
– Mito, le imbrobodisi fato!
Spre seara ne-am adunat la cuib. Sarbatoream cu mahoarca si nescafe proaspat adus de Costi faptul ca eu si Mari ne afisaseram cu barbati in timp ce Mita se pocaise.
– Mito draga, avand in vedere ca o sa ne rogi sa tinem toata povestea asta la secret va trebui sa te duci la spovedit ca sa ne dai si noua satisfactie. Sa stim si noi ca a mai auzit-o si altcineva.
N-apuca draga de Mita sa incuviinteze cu smerenie cand incremeniram. Cineva batea la usa:
– Diana? Ti-a disparut bicicleta de la poarta. Portareasa s-a dus la toaleta si cand s-a intors, ia-o de unde nu-i! Zice ca sa te duci sa anunti la militieni.
In Regie era o minicirca cu militieni prietenosi.
Cand ne mutaseram impreuna in camera, la sfarsitul lui septembrie, Mita adusese cu ea si bicicleta. Eu adusesem o plapuma pe care o daduse maica-mea la cusut pentru cand o sa ma marit, dar vazand cum aratam la 18 ani a decis ca avea timp sa mai stranga pene de gasca pentru inca una. Mari venise cu sacul de dormit pe care ultima oara il luase taica-sau pe furis la pescuit si acum il facea disparut sa nu se prinda maica-sa. Putea. Dupa prima noapte, eu si Mita am apucat-o de la capete si am bagat-o sub dus dupa care am varsat pe ea jumatate de sticla de sampon de urzica. Dero nu se prea gasea iar samponul de mere il foloseam pentru lenjerie. Partea buna a fost ca a disparut mirosul din sacul de dormit, partea proasta a fost ca din razbunare samponul de urzica a inceput sa puta a peste. De bicicleta lui Mita se impiedicau toti musafirii asa ca am trimis-o la poarta. Am fi vrut sa si-o trimita singura acasa dar era cadou de la maica-sa si tampita credea ca-i aduce noroc. Daca stau bine sa ma gandesc chiar ca ii aducea noroc tampitei, trei maleabili cu posibilitati de stantare …
– Mari imbracarea! Ne impartim in grupuri si cautam toata Regia, sigur a luat-o unul de-al nostru.
– Multumesc fetelor, nici nu stiti cat de mult va apreciez dupa tot ce-ati facut pentru mine …
– Nici nu stii cat de mult apreciem noi bicicleta ta … de maine o avansam la grad de bicicleta de hol si daca e cuminte si ne aduce cadouri o mutam in camera.
Cautand bicicleta am gasit-o pe maica-sa. Pe maica-sa Mitei nu a bicicletei. Venise la fiica-sa si i se facuse dor sa mai faca o tura. In alte camere parintii nu erau intotdeauna bine veniti, la noi erau intampinati cu gratitudine. Intotdeauna ne era foame, eram inca in perioada de crestere, maturizare cum s-ar zice.
La doua zile Mita s-a infatisat la spovedanie. Dumnezeu nu cumulase cele trei pacate, le luase in considerare separat. Lui i se cuvenea slava. Eu si Mari o insotiram la biserica.
– Mari ai luat aparatul de fotografiat?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s