Cu ocaua în viaţa secretă a lui Dumnezeu

bacon nativity scene

Dumnezeu îndepărtă, epuizat, ceaşca de cafea. Nici aromele astea noi, brevetate de mironosiţe, sterilizate în flăcările Iadului, nu-i mai atenuau starea continuă de nemulţumire. Cutia poştală devenise neîncăpătoare pentru câte reclamaţii şi sesizări primea zilnic. Nu înţelegea şi pace cum funcţiona propria lui Creaţie! Fusese mai mult un act artistic, dacă ar fi gândit totul matematic, azi poate ar fi fost scutit de atâtea probleme, de atâtea necunoscute. Astăzi îl cam mâncau tălpile, semn că se pregăteau de drum şi ca să nu fie luat pe nepregătite, mai bine îşi făcea singur bocceluţa. Ca orice domnitor care vrea să guste din secretele Cetăţii (aşa avea să supravieţuiască aventura în Istorie), Dumnezeu trebuia să-şi găsească mai întâi o înfăţişare. Fiind bărbat bine şi mulţumit de propria barbă, operaţiile estetice ieşeau din calcul. Apelând la metode extraterestre, va întoarce cheiţa Timpului şi va porni, el însuşi, de la zero.
Nici măcar teoretic nu s-ar fi lăsat la mâna unui bărbat, ştiindu-se pe sine de ce era capabil, aşa că a pus ochii pe Maria. Fată neştiutoare. Când i-a venit sorocul, cei câţiva Sfinţi care îi sprijiniseră ideea au venit cu ajutoare. Rămâne de neînţeles cum nişte oi au comunicat momentul ciobanilor, aceştia călăuzindu-i, la rândul lor, pe Sfinţi, plecaţi în expediţie fără busole. Îngerii au pus atunci bazele primului serviciu de informaţii şi manipulare modern. Primele experimente au fost un succes. Sfinţii, văzând-o pe Maria de aproape, s-au oferit pe post de învăţători, la domiciliul clientului. Dumnezeu, folosindu-se de uneltele la îndemână, a dat nervos din picioare, Sfinţii îşi depăşeau prerorgativele, îi furase peisajul. Ca să muşamalizeze incidentul, Mihail i-a anunţat, în căşti, că erau destule cluburi de noapte în târg, era un moment bun să-şi lărgească orizonturile. Sfinţii s-au declarat mulţumiţi cu primul selfie şi au plecat de steaua lor.
Aşa cum va consemna în jurnal, Dumnezeu a avut, pe Pământ, o copilărie fericită. E adevărat că elevii de la şcoala ajutătoare a lui Allah îi mai dădeau câte una după ceafă, dar n-aveau ei determinare câtă uşurinţă în a lua decizii greşite avea el. La ora adolescenţei n-a avut timp să scrie mare lucru şi suferă şi în ziua de azi de reacţii întârziate. Două cuvinte au atras atenţia serviciilor: vulnerabilitate şi confuzie.

Împlinise 20 de ani şi în timp ce mare parte a pământenilor îl ignorau, cei puţini îl numeau ’Fiul lui Dumnezeu’. Îi sfătuise să nu-şi facă chip cioplit şi, automulţumiţi cu propria viziune, nici nu-l recunoscuseră! Conferinţele sale începură să aibă succes în rândul celor cărora nu le plăcea să muncească, căci munca te supune greşelii. Femeile îl găseau atrăgător.
Romanii, amatori de teatru radiofonic, adică plăsmuieli pe unde, şi pe mai multe frecvenţe, de teamă să nu piardă accesul la Afrodita şi mâna ieftină de culegători de smochine, l-au scos la mezat, împreună cu nişte hoţi fraieri, care, căscând prea mult gura, au fost singurii prinşi. Încă nedecis unde era eroarea de fabricaţie, Dumnezeu a asistat la prima judecată de apoi, pe înţelesul maselor. Poporul, obişnuit deja să fure căciula altuia, ca să se apere de soare şi nisip, a ales să salveze de la crucificare hoţii, meseria de psiholog fiind lăsată pentru mai târziu. Lui Dumnezeu nu i-a venit a crede când au sărit cu cuiele pe el, dar, odată ajuns acasă, avea să le dea el cu crucea de cap, să se sature!  Deşi abia aştepta să facă o baie în lapte şi miere, să se cureţe de bacteriile din scuipaţii şi pupăturile pământenilor, l-a luat pe nepregătite o poftă acută de băşcălie. Zis şi făcut! A înviat a 3 a zi, cât să le dea peste cap toate calculele căutătorilor de adevăr, ce vor fi fost să vină. Înafara faptului că i-a învăţat pe idioţi să mănânce peşte, uşor digerabil şi hrănitor, şi în loc să consume apă chioară, i-a dedulcit la vin de calitate, Dumnezeu n-a reuşit mare lucru în prima sa expediţie. E drept, câţiva suferinzi s-au lecuit miraculos, trebuie să fi fost de la aură … aia nu-l lăsa singur nici la toaletă!
Trăgând linie, cu valoare acceptată de concluzie, Creaţia sa era uşor de manipulat la suprafaţă, dar trăgea în piept pe interior.
A donat cutia milei Iadului şi, în ciuda diavolului, a devenit Întâiul Preşedinte Jucător. Jucător la bursă, căci de unde avea să scoată atâta răsplată pentru mama proştilor?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s