Nervi stravechi

‘Storm ravaged ship’ by Vladimir Bibikov   Griji marunte il aduc pe punte, nori barbati aduna oastea de furtuna, batranul matelot pretinde ca-i schiop, sub petecul de piele in ochi ii joaca a rele un licar de trufie, razboi atunci sa fie! Aerul nevricos tremura neputincios, norii se-mbrancesc si-n tunete strivesc tacerea, de pe cer … Mai mult Nervi stravechi

Pinacoteca

Ma-ntreaba poeziile asa din senin daca nu le duc in vizita la Maestrul Esenin sau la Domnul Eminescu, la Domnul Poe, de ce nu le imbrac frumos in ecou in loc de rimele ingalbenite-n dantele, de ce nu am mai multa grija de ele? Sunt atat de naive bietele copile, neprihanite se-amagesc cu vise futile, … Mai mult Pinacoteca

Din umbra

In fiecare strop de lumina Soarele se plange de Dumnezeu pentru neputinta de a ascunde in intuneric urzelile Universului. In fiecare soapta de intuneric Dumnezeu ii odihneste speranta.

Incoerenta

De cate ori te arunc in cusca cu lei ma dor cheile cu ochii tai, fiarele nu musca din tine ci lasa blandetea sa se-ascunda de mine in transa, regretele si furia isi ascut zimtii sa zgarie pielea trufaselor mintii si zac asteptand sa ma doboare refuzul iertarii de-a pleca din rabdare.

Nu te

În două cuvinte m-au urgisit cerul, pământul şi miezul de schit, în două cuvinte îndur şi mă-ndură setea de sare din lacrima pură, în două cuvinte mă răstigneşte viaţa şi nu se căieşte …

O umbră din cer

– Unde sunt toţi, de ce-au plecat? – S-a lăsat frigul, Doamne şi a-nnoptat. – Le-am dat focul, blândeţea din lună, îngeri de noapte, de pază bună … – E drept, Doamne, dar ei gândesc că şi tu ai Sfinţii, ce te feresc de diavol, de singurătate, nu-şi imaginează că ţi-ar fi frică de moarte. … Mai mult O umbră din cer

Portret de dac

Pentru că nu i-am găsit acasă pe draci, a trebuit să mă mulţumesc c-un interviu cu daci. – De câte ori îi cotropeaţi pe romani? – În fiecare zi, ne permiteam, aveam bani, dar ca să economisim fosile, pentru petrol, îi păruiam la noi, pe tăpşanul gol, noi am spus primii că drumurile duc la … Mai mult Portret de dac

Flămândele pietre

De ce îmi trag pietrele paşii în luciul rece şi înşelător? De ce se lasă atraşi laşii în tăcerea granitului invidios pe picior? Îi fură mersului cadenţa şi glasul, îi mestecă tremurul, ce glisează pe os, crispând muşchii tineri, ducând în impasul de-a iubi o piedică, când te zbaţi furios. De ce mă duc unde … Mai mult Flămândele pietre